Ruşii de la Gazprom ameninţă ca vor tăia gazul spre Republica Moldova. S-au adunat datorii de două ori mai mari decât ale Ucrainei, iar furnizorul moldovean de gaze anunţă că e tot mai des ameninţat de Gazprom cu oprirea completă a livrărilor. Mai grav e că România e legată la mâini. Exporturile de gaz românesc în Moldova sunt mici şi rare, iar singura zonă alimentată e un oraş cu 35 de mii de locuitori.
Factura pe care MoldovaGaz trebuie să o plătească pentru gazul rusesc se ridică la 4,7 miliarde de euro (5,2 miliarde de dolari). Însă cea mai mare parte a datoriei e făcută în Transnistria. Separatiştii au de plătit 89% din total, adică aproape 4,2 miliarde de euro, în vreme ce pe malul drept al Nistrului datoria e de doar 500.000 de euro.
Practic, MoldovaGaz a adunat datorii faţă de compania care o controlează. Ruşii de la Gazprom au o participaţie de 51% la acţionariatul furnizorului moldovean care de ani buni îşi înmulţeşte pierderile. În 2013 acestea au fost de aproape patru ori mai mari decât în anul precedent, iar acum compania vede o singură ieşire din impas.
Reprezentanţii MoldovaGaz spun că trebuie să crească preţul gazelor ruseşti cu aproape 50% pentru a-şi plăti datoria. Potrivit companiei, dacă tariful nu va fi majorat, MoldovaGaz va da faliment. Întreprinderea deţine aproape 100% din furnizarea de gaze naturale şi mai mult de 80% din piaţa de distribuţie.
În acelaşi timp, Moldova e dependentă în proporţie de aproape 100% de gazul rusesc.
Un înlocuitor nu există momentan, iar România, după ce a exportat gaze timp de două săptămâni în Moldova, acum s-a oprit. Petrom a livrat gazele contractate pe luna aceasta şi va relua exportul abia luna viitoare. Bilanţul celor 16 zile în care Moldova a primit gaze româneşti lasă de dorit. S-au livrat mai puţin de 700 de mii de metri cubi, cantitate care putea fi exportată în doar două zile, dacă era folosită la capacitate maximă conducta. Nu s-a întâmplat, fiindcă gazoductul Iaşi-Ungheni alimentează doar zona Ungheni, unde consumul este foarte mic.
Însă gazul românesc e o alternativă mult mai ieftină la cel rusesc. Preţul pe mia de metri cubi era la momentul semnării contractului cu 40 de euro mai mic decât gazul de la Gazprom. Factura Moldovei pentru gazul primit din România în cele două săptămâni e de circa 150 de mii de euro.
Pentru o acoperire mai mare a gazului românesc e nevoie de extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău. Conducta însă ar putea fi gata abia peste trei ani, iar costurile sunt mari. Gazoductul de aproape o sută de kilometri ar costa cel puţin 110 milioane de euro, dar preţul poate urca până la 150 de milioane, dacă se construieşte o conductă de capacitate mare.
Gazoductul ar putea acoperi complet necesarul de gaze al Moldovei, inclusiv al regiunii transnistrene, dar România trebuie să şi aibă ce să trimită peste graniţă.
Pentru a-şi acoperi atât necesarul intern, cât şi al Moldovei, companiile energetice româneşti vor trebui să înceapă exploatarea gazelor din Marea Neagră. Şi dacă se rezolvă şi această problemă, rămân ruşii, care controlează sistemul intern de transport de gaze şi ar putea pune beţe în roate gazului românesc.
