Cea mai uzitată idee între „marii specialişti” ai Mondialului era aceasta: Nu mai există echipe mici!
Fotbalul este fabulos tocmai pentru că poate fi comentat de oricine în lume, dar, în acelaşi timp, este înţeles de foarte puţini din aceia care îl privesc.
Dacă tu te consideri specialist în fotbal şi tragi concluzia că nu mai există echipe mici , ca să găseşti scuze unor formaţii care au jucat penibil, cum au fost Spania şi Portugalia, nu ai cum să înţelegi că eşti doar un privitor de fotbal.
Concret, după ce Elveţia bătuse Bosnia cu 4-1, Canada ştia că are prima şansă să câştige grupa doar dacă bate Qatar la cel puţin 4 goluri diferenţă.
Antrenorul Canadei ştia şi el că echipa Qatarului făcuse egal cu Elveţia, dar el a înţeles şi de ce. Acel egal a fost cel mai mincinos rezultat de la acest Mondial, pentru că a Elveţia a jucat fotbal mult şi bun, doar că şi-a bătut joc de ocazii. Spre deosebire de Spania şi Portugalia care au jucat prost.
În aceste condiţii, Jesse March (antrenorul Canadei) a ordonat un asalt permanent, iar Qatar şi-a arătat limitele de echipă mică, aşa cum şi este.
După ce au făcut 2-0 foarte rapid, canadienii au avut şi om în plus, după eliminaea corectă a lui Amir. Şi nu s-au oprit. Au mai dat unul până la pauză. Apoi, imediat după reluare, Qatar a rămas în 9 jucători, după o fază în care canadianul Kone s-a ales cu piciorul rupt. Iar canadienii nu s-au mai oprit până la final, stabilind un 6-0 care spune totul despre modul în care s-a jucat.
Că au avut 31 de şuturi şi 19 cornere nici nu a mai contat. A contat doar că această echipă a Canadei le-a demonstrat „marilor specialişti” că există echipe mici, iar dacă joci fotbal, nu lălăială de 2 lei, le dai goluri cu nemiluita.
Dacă va obţine un punct cu Elveţia, Canada îşi va câştiga grupa şi va evolua în şaisprezecimi şi optimi chiar pe teren propriu. Iar cu fotbalul pe care îl ştie şi îl joacă, dacă mai are şi publicul lângă ea, Canada poate ajunge cel puţin în sferturi.
