Capitala s-a trezit astăzi în tăcerea unui început de doliu. Palatul Cotroceni, odinioară epicentrul puterii de stat, devine pentru o zi loc de reculegere și aducere-aminte. Acolo a fost depus trupul neînsuflețit al fostului președinte Ion Iliescu. Este figura care, în urmă cu 35 de ani, anunța din același loc o nouă direcție pentru România.
Iliescu s-a stins marți, 5 august, la ora 15:55, într-un salon al Spitalului „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București. Avea 95 de ani și rămăsese, până în ultima clipă, o figură de referință și dezbatere în istoria recentă a țării.
Guvernul a decis ca ziua de joi, 7 august, să fie declarată zi de doliu național. Drapelele vor fi coborâte în bernă în toate instituțiile statului, la sediile partidelor și în școlile din întreaga țară, iar posturile publice de televiziune și radio își vor adapta grila de programe.
Ion Iliescu, primul președinte al României postcomuniste
Ceremoniile încep miercuri dimineață, la ora 9:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni. Oficialități, foști colaboratori și cetățeni simpli au fost invitați să-și ia rămas-bun de la omul care a fost primul președinte al României postcomuniste. Pe timpul nopții, sicriul va fi vegheat de militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.
Joi dimineață, începând cu ora 10:30, va fi oficiată o slujbă religioasă la Biserica Cotroceni. Cortegiul funerar va pleca apoi spre Cimitirul Ghencea Militar, unde Ion Iliescu va fi înmormântat cu onoruri militare. Traseul va urma bulevarde simbolice, ca o ultimă traversare a orașului care i-a fost cândva scenă politică și martor al deciziilor de stat.
Ion Iliescu a condus România în trei mandate: 1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004. A fost, pentru unii, arhitectul tranziției democratice. Pentru alții, un personaj-cheie al ambiguităților începutului de drum postdecembrist. A rămas până la capăt un actor politic influent, o prezență discretă, dar greu de ignorat, chiar și după retragerea din viața publică.
Pe 6 și 7 august, România nu doar că își înmormântează un fost președinte. Își încheie, simbolic, un capitol istoric. Unul care va fi analizat, discutat și judecat încă mult timp de aici înainte. După tăcerea sicriului, rămâne doar vocea istoriei.
