In ziarul Timpul din Chişinău a apărut, sub semnatura Lia Ciutac, un articol interesant despre avocatura in Republica Moldova. Reproduc parţial acest articol, mai ales că este vorba de o tânără avocată, in varsta de 36 ani, care se luptă, eroic, la bară, pentru apărarea drepturile omului in ţara sa.

Republica Moldova stă foarte prost la capitolul conștientizare a drepturilor omului, iar societatea noastră este plină de prejudecăți. Pentru că o mare parte dintre noi nu-și cunoaște drepturile, de multe ori suntem supuși victimizării. În acest caz, este cel mai bine să apelăm la un expert în drepturile omului, iar în țara noastră aceștia nu sunt atât de mulți.

Doina Ioana Străisteanu (foto), pe lângă faptul că este una dintre cei mai buni în domeniu din țara noastră, este și singura avocată care reprezintă în special interesele persoanelor din comunitatea LGBT în RM.

Doina Ioana Străisteanu activează în domeniul juridic de 15 ani, când legea cu privire la avocatură abia se contura. A văzut cum avocatura a evoluat de la zero în țara noastră. „Eu am încrederea absolută că profesia de jurist va evalua, dar noi trebuie să trecem prin toată furtuna care se întâmplă astăzi”, spune avocata.

Experta în drepturile omului a văzut cum este să fii avocat nu doar în R. Moldova. Ea a lucrat timp de câțiva ani la Moscova, pentru o organizație internațională, ajutând avocații din Caucazul de Nord, după conflictele ceceno-ruse. „Am văzut că un avocat din acea regiune nu este respectat de autorități, dar nici de propriii colegi. Fiecare este pe cont propriu și din acest motiv nu este posibil să dezvolți un serviciu de avocatură în regiune”, spune experta. Potrivit acesteia, avocații din Caucazul de Nord riscă foarte mult. Mai mult decât atât, o parte dintre ei au fost uciși fiindcă au fost dârji, „precum suntem noi aici în R. Moldova”. „Au fost dârji că și-au apărat clienții cu nume propriu, iar ulterior și-au pierdut chiar și viața pentru asta”, a adăugat aceasta.

Experiența britanică

După această experiență dură, Doina Ioana Străisteanu a lucrat în capitala Marii Britanii timp de trei ani de zile, unde a cunoscut îndeaproape principiile britanice în domeniul justiției. A văzut ce înseamnă să fii „barister” și „soliciter” în Marea Britanie, două funcții extrem de responsabile în instanțele de judecată, de unde a căpătat o mare experiență în profesarea funcției sale actuale. „Respectul față de avocat în Marea Britanie este cu totul diferit decât cel văzut în estul continentului, este o altă extremă. Avocatura este pe post de serviciu, de afacere și nu se rezolvă nicio întrebare fără să consulți un alt avocat. Iar, această chestie devine mult mai răspândită la noi în țară și asta mă bucură. Când ai un avocat cu licență, care lucrează conform codului deontologic, înțelegi că vei beneficia de un serviciu calitativ”, spune jurista.

După ce a revenit din Londra, și-a luat licența și a înființat propriul cabinet, unde prestează servicii inspirate de la colegii ei britanici. „Este o afacere și eu am ales să prestez un serviciu calitativ. Persoana care intră pe ușă vine pentru că a considerat că are nevoie de asistența și sfatul unui avocat în ceea ce privește legislația noastră în vigoare. Și ceea ce îmi spune rămâne absolut confidențial”, a spus avocata.

„Este provocator să fii avocat în Republica Moldova”

„Aici trebuie să fii în alertă în fiecare zi. Ar fi mult mai ușor dacă asociația a cărei membră sunt, Uniunea Avocaților din R. Moldova, ar fi una mai solidă, cu o viziune mai clară a ceea ce înseamnă profesia de avocat. Iar rolul, pe care trebuie să și-l asume asociația, trebuie să fie clar în ceea ce privește delimitarea avocaților, care sunt în conflict cu legea, de avocații care pun în aplicare legea și trăiesc conform „buchiei legii”, a spus femeia. Jurista a scos în evidență că, în cadrul acestei asociații, sunt persoane cu sentință de condamnare pentru trafic de influență, au reputația pătată fiind implicați în acte de influență sau acte de corupție, iar aceasta o îngrijorează. „Este provocator să fii avocat în Republica Moldova. Asta înseamnă că trebuie să fiu în alertă dublă nu numai cu privire la dosarele clienților mei, care suferă de victimizare, dar și pentru ca eu să nu sufăr repercusiuni pentru că sunt apărătorul clientului meu”, a spus jurista.

Câteodată clienții sunt vinovați?

Niciodată nu și-a pus întrebarea dacă clientul său este vinovat, dacă a comis sau nu acea infracțiune. „Sarcina mea nu este să îl judec, eu nu sunt judecător. Sarcina mea este să îi ofer cea mai bună apărare pe care pot să o ofer în limita capacităților mele intelectuale. De asta mereu studiez – ca aceste limite să nu aibă margini”, a spus avocata.

În biblioteca sa, toate cărțile sunt din domeniul drepturilor omului. Regretă că la noi în țară nu avem publicații care ar scrie despre acest segment important în viața fiecărui om, nu neapărat pentru juriști. „Chiar și România este mult mai dezvoltată, dar subiectele țin mai mult de interpretarea legilor din România și ele sunt mai puțin aplicabile la noi”, spune femeia.

Avocata citește subiecte despre drepturile omului, pentru că absolut tot ce ține de drept este în drepturile omului – de la dreptul de autor, dreptul intelectual, protecția socială, la indemnizații – este exact același lucru. „Practic toate cărțile pe care le-am cumpărat sunt în engleză. Mai puține publicații le găsesc chiar și în franceză, dar le-am citit pe cele ce țin de interpretarea Convenției Europene pentru Drepturile Omului”, a afirmat avocata. Alte publicații, care și-au găsit loc pe raftul din biroul său, se referă la nediscriminare, vizează persoanele cu dizabilități, protecția socială, egalitatea de gen, obligațiile internaționale a statelor membre, legea conflictului armat, hărțuirea, sănătatea reproductivă, violurile, abuzurile, violența domestică, acces la justiție. „Toate sunt extraordinare, sunt multe chestiuni care te fac să gândești altfel, să sapi mai adânc”, a spus experta.

„La noi, fiecare persoană poate deveni victimă a discriminării”

Doina Ioana Străisteanu este membră a Consiliului pentru prevenirea şi combaterea discriminării, este specializată în apărarea Drepturilor Omului şi în special al persoanelor LGBT. În timpul carierei sale a rezolvat multe cazuri reprezentând persoanele cu dizabilități sau din diverse comunități. A fost foarte activă când s-a scris Legea Republicii Moldova nr. 121 privind asigurarea egalității, din anul 2012. Având atât de multă experiență și înțelegere a subiectului, a vrut să-și aducă aportul. „Eu am o experiență unică, pentru că am văzut situații și pentru că studiez încontinuu ceea ce ține de drepturile omului. Eu investesc în capacitățile mele și acesta este un alt atribut pe care l-am învățat de la colegii mei britanici. Ești bun, atâta timp cât te perfecționezi în fiecare zi”, a spus experta în drepturile omului.

Avocata a declarat că în societatea noastră au loc multe discriminări, cele mai populare, în ultimul timp, fiind vârsta de pensioare, din cauza căreia oamenii urmează să fie excluși din câmpul muncii. „La noi fiecare persoană poate deveni victimă a discriminării. Ca femeie întâlnești discriminări, pe lângă faptul că devii deja subiect al unei afirmații sexiste fiindcă „nu corespunzi anumitor standarde de frumusețe”. Ești criticat ca mamă, ca femeie însărcinată, ca tătic – paternitatea devine un alt criteriu de discriminare”, a afirmat avocata.

Fiindcă nu toate formele de dizabilitate sunt vizibile, se cunosc cazuri de discriminare și din cauza stării de sănătate, și nu doar a dizabilității. „Tuberculoza, diabetul, HIV nu sunt vizibile, dar ele sunt calificate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ca fiind o dizabilitate și pot suferi restrângerea dreptului tău în excludere și segregare, chiar în colectivul de muncă. Atunci e și asta o formă de discriminare. Iar Consiliul Antidiscriminare trebuie să rămână o instituție destul de puternică și fiecare membru este obligat să se perfecționeze și să dea cea mai bună decizie”, a conchis experta în drepturile omului.

Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.