Baza unui club precum Petrolul o reprezintă bazinul de suporteri. Acesta este scopul pentru care clubul există: să aducă satisfacţii suporterilor şi să ducă tradiţia mai departe.
Iar când pierzi sprijinul fanilor, pierzi cam tot, la un astfel de club. Şi asta se poate întâmpla doar dacă managentul este slab. Şi nu ştie sau nu vrea să ţină în echilibru partea sportivă cu cea financiară.
Actuala conducere a Petrolului are un început de an absolut de neînţeles. Şi parcă ar vrea să dea senzaţia că s-a deschis din senin un portal şi mai marii Petrolului au fost teleportaţi, fără voia lor, la cârma unul club cu datorii de milioane de euro şi cu o lipsă totală de performanţe sportive.
Domnii care conduc acum Petrolul par să fi uitat că au preluat clubul când datoriile erau mici şi că ei sunt principalii vinovaţi că au rostogolit acest bulgăre care acum vine peste ei. Şi tot ei sunt aceia sub conducerea cărora clubul a intrat în concordat preventiv. Şi nu a intrat pentru că ei au făcut lucrurile cum trebuie, ci tocmai pentru că nu le-au făcut.
Să vii acum şi să spui că aceia care vorbesc despre datorii, care se tem de retrogradare şi care consideră că ai condus greşit sunt oameni care nu ţin la Petrolul, ci doar lansează fake-uri, este, deja, prea mult.
Cine ţine cu Petrolul are toate motivele să se teamă, în mod real, de toate acestea.
Latura financiară
De la venirea în club a actualei conduceri, Petrolul s-a îngropat în datorii. S-au vândut, pe sume de nimic, jucători care puteau aduce în club sume mult mai mari: Huja, Keita, Zima, Mihnea Rădulescu, fiind cei mai reprezentativi din acest punct de vedere. Aceeaşi conducere a adus în club jucători care au fost, practic, plătiţi degeaba, ei nejucând mai deloc. Pe scurt, când au avut jucători buni, i-au vândut aproape gratis, iar cei mai mulţi dintre cei veniţi au făcut doar gaură în buget. Mai mult, în loc să strângă acest şurub, prin care se scurgeau bani din club, ei l-au slăbit şi mai mult, aducând lotul, în ultimii ani, la un nivel numeric supradimensionat.
La nivel de încasări, drepturile tv au fost apa vie care a ţinut clubul în viaţă. Pentru că onor conducerea a cheltuit fără să echilibreze şi cu alte surse de venit.
„Nu vrea nimeni să vină”, a fost placa pusă de ei, care a tăvălugit orice tentativă de curiozitate, absolut justificată, a fanilor. Nu a fost şi nu este aşa. Cei care, vremelnic, au vrut să vină, au fost îndepărtaţi, motivele fiind felurite şi meşteşugite de actuala conducere.
Acum, Fogarassy a declarat, acum, că Petrolul e de vânzare pentru 4 miioane de euro, aceştia fiind banii „băgaţi” în club de actuala conducere. Pe şleau, cine ar vrea să preia Petrolul ar trebui să dea conducerii 4 milioane de euro şi să preia şi datoria de 9 milioane de euro. Cine şi de ce ar face asta?
În schimb, Tudor spune că s-a ajuns aici pentru că Petrolul nu a primit bani publici, fiind un club nevoit să lupte cu echipe finanţate cu bani publici şi de aceea s-au făcut datorii. El a aminit aici de Oţelul, UTA, U Cluj şi Unirea Slobozia, dar a „uitat” să spună că Petrolul nu este o societate organizată ca acelea pe care le-a menţionat şi, ca atare, nu avea cum să primească banii publici. Şi nu are nici acum.
Morala: Aţi preluat clubul cu datorii infime, spuneţi că aţi împrumutat clubul cu 4 milioane, l-aţi băgat în concordat preventiv, iar dacă cineva vă dă acum 4 milioane voi sunteţi dispuşi să plecaţi şi să lăsaţi tot acest dezastru altuia, care v-ar mai şi plăti pentru asta. Dar, în acelaşi timp, vă preocupă soarta Petrolului şi daţi asigurări, verbale, că va fi bine şi că echipa va rămâne în prima ligă. Nu e ceva lipsă, aici? Că nu trebuie să fii geniu să pricepi.
Latura sportivă
De la numirea actualei conduceri, în plan sportiv, Petrolul a fost, cel mult, o echipă mediocră. Şi asta doar din punct de vedere al rezultatelor. Echipa a jucat doar în play-out şi a dat cu piciorul meciurilor din Cupa României, în fiecare an.
Dacă la nivelul rezultatelor a fost mediocritate, ca joc echipa a fost, mai mereu, una dintre repetentele Ligii I. Greu de privit, cu un joc adaptat doar la distrugerea acţiunilor adverse. Da, o echipă care nu primeşte multe goluri, dar care a dat senzaţia de chin în atac. Şi nici nu avea cum să fie altfel, cu antrenori precum Mutu, Ciubotariu sau Neagoe, defensivi prin excelenţă.
Cu un astfel de joc, Petrolul s-a autosabotat, jucătorii de atac, cei care se vând pe bani buni, eventual, fiind, practic, invizibili, din moment ce sarcinile defensive erau baza. Şi sunt, în continuare.
Din punctul de vedere al lotului, începutul acesta de an a adus schimbări importante. Ţicu, Radu, Onguene, Tolea, Dumitriu, Iustin Răducan, Francisco Baiano, Doukansy, Sălceanu nu mai sunt în lotul Petrolului.
Au apărut, în schimb, Ignat, Diogo Rodrigues şi Andres Dumitrescu. Cel mai probabil, va semna şi Rareş Pop.
Dar, toate aceste mişcări nu pot aduce linişte, ci doar, eventual semne de întrebare. Şi mari. Pentru că la construcţie şi în atac nu s-a modificat nimic.
Cu un lot în care jucătorii de valoare, care pot face diferenţa, pot fi număraţi pe degetele unei singure mâini, cu un antrenor eminamente defensiv şi cu o conducere care, până acum, a sădit doar vânt, Petrolul are perspective reale de a culege furtună.
Deocamdată, Petrolul nu moare, dar o ia la vale!
