Spania a trecut de Portugalia în „finala din optimi” şi s-a asigurat, astfel, că i-a oferit lui Cristiano ultimul lui meci la un Mondial. I-a spus „obrigado”, pentru tot ce a făcut în fotbal, dar l-a trimis acasă, în vacanţa cea mare.
Meciul în sine a fost exact ca în proverbul nostru: la pomul lăudat, să nu te duci cu sacul! Asta pentru că aşteptările pentru a vedea fotbal de calitate în acest joc au fost uriaşe, iar ceea ce am primit a fost, mai degrabă, un mizilic.
Povestea jocului s-ar fi scris altfel, probabil, dacă Oyarzabal nu ar fi ratat singur singurel, în minutul 9, când a tras pe lângă poartă. Au mai fost apoi şuturi pe poartă, de ambele părţi, dar ocaziile pe care le aştepta lumea fotbalului şi ritmul lent au lipsit, astfel încât opţiunea celor doi antrenori pentru o partidă în care să nu se rişte conducea către prelungiri.
A fost suficientă o eroare gravă a defensivei portugheze pentru ca tot castelul de cărţi al lui Martinez să se păbuşească, nu oricum, ci cu zgomot, când Merino, „uitat” de lusitani, a marcat în minutul 91.
Spania, rămasă singura echipă fără gol primit, s-a calificat în optimi, meritat, în timp ce Portugalia pleacă acasă, tot meritat, din moment ce acest Bolojan de pe banca lor tehnică a părut pe altă lume la acest turneu final, el insistând să joace în toate meciurile Portugaliei cu Vitinha, Bruno Fernandes şi Neto, jucători care, împreună, au driblat mai puţin decât a reuşit portarul Vozinha, de la Capul Verde, fiind „transparenţi” la fiecare joc.
Pentru Cristiano Ronaldo a fost ultimul meci la Mondial, iar cei care se bucură confirmă doar că oamenii uită repede tot ce ai făcut bine, dacă ceva merge prost!
