Mângâiaţi pe creştetul de multe ori plat, fotbaliştii Spaniei s-au acoperit de penibil la debutul lor la Cupa Mondială. Un 0-0 cu Insulele Capului Verde nu este un semieşec, este un faliment al fotbalului axat doar pe posesie, cu enşpe milioane de pase laterale şi înapoi, brevetat de Guardiola şi preluat de De la Fuente.
Capul Verde a jucat fix ce se aştepta toată lumea, iar Spania a jucat fix ce se aştepta Capul Verde. Cu o aroganţă de nedescris, spaniolii au zis că e meciul câştigat doar pentru că au intrat pe teren la Atlanta. Iar De la Fuente este principalul vinovat. A alcătuit o echipă din care au lipsit exact oamenii care dau culoare jocului, şi mai ales, viteză: Lamine Yamal, Nico Wilams şi Dani Olmo.
Până să se prindă nea De la Fuente că Rodri, Pedri, Gavi şi Fabian Ruiz sunt degeaba pe teren, s-a terminat meciul.
Sigur, mulţi vor spune că şi Argentina a pierdut cu Arabia Saudită şi apoi a ieşit campioană mondială. Doar că jocul Spaniei de astăzi a fost ca un meci din Liga I a noastră, cu un ritm extrem de lent, impus de jucători blazaţi, fără niciun pic de determinare.
Dacă Spania va face ceva notabil la acest Mondial, o va face doar cu jucătorii ei de viteză în postura de titulari. Altfel, poate candida la statutul de decepţie totală.
Un prim pas în acest sens l-a făcut în meciul cu Insulele Capului Verde.
