Se spune că o fiinţă supremă, supranumită metaforic Dumnezeu, stătea la sfat cu îngerii săi, când i-a venit ideea creării omului, cerându-le şi lor părerea. Versiunea ritualică sună astfel:
"Când Dumnezeu Se afla în consiliul Său etern, S-a gândit la crearea Omului, i-a chemat la El pe cei trei sfetnici, care se găseau întotdeauna alături de El. Numele lor era Dreptatea, Adevărul şi Mila. Acesta le vorbi: Să-l creez pe Om? Dreptatea a zis: O, Doamne nu îl crea, pentru că acesta va încălca legile tale! Adevărul i-a răspuns: O, Doamne, nu îl face pentru că îţi va întina templul! Dar Mila, căzând în genunchi, exclamă printre lacrimi: Dumnezeul meu, creează-l, căci îl voi veghea cu grijă pe toate cărările întunecate şi nefericite pe care le va urma. Auzind rugămintea Milei, Dumnezeu l-a făcut pe Om şi l-a numit Adam, şi i-a spus: Omule, tu eşti copilul Milei. Du-te şi convieţuieşte cu aceasta."
Conform acestui mit care poate fi găsit la Gradul 22 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, Dumnezeu l-a creat pe om, prin bunăvoinţa zeiţei Mila, în ciuda avertismentelor că acesta va fi trădător şi necinstit. Prin urmare, povestea ne spune că nu vom reuşi întotdeauna să ne comportăm drept cu semenii noştri, chiar dacă ne vom strădui, şi că atunci vom recurge la Milă, mama noastră spirituală, care să vorbească în numele nostru, totul terminându-se astfel cu bine.
