Născut într-un mic sat din Moldova, George Enescu a fost puternic atras de meleagurile pitorești de pe Valea Prahovei, cu atât mai mult cu cât a fost un apropiat al Casei Regale. Legătura dintre Enescu și Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al opusului său nr. 1, Poema Română, ce se încheia cu Imnul Regal. S-a bucurat de sprijinul reginei Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul artistic Carmen Sylva, pe versurile căreia a și compus o serie de lieduri, așa cum arată site-urile www.georgeenescu.ro, povestidecalatorie.ro. Adeseori invitat de regină pentru a susține recitaluri la Palatul Peleș, a fost atras de frumusețea locurilor, astfel cu sumele obținute în primele turnee în America și-a construit o casă, după planuri proprii, pe care a numit-o Vila Luminiș. Timp de 20 de ani, până în 1946, când a părăsit România, a revenit adesea la Sinaia.
Vila Luminiș a fost donată statului român, în anul 1947, spre a fi folosită ca loc de odihnă și de creație pentru artiști. Din 1995 a devenit Casa Memorială "George Enescu", iar din 2007 este secție a Muzeului Național "George Enescu".
Realizată într-un stil autentic românesc și integrată armonios în ambianța munților Bucegi, înconjurată de brazi, mulți plantați chiar de Enescu, vila este simplă, sobră și în același timp strălucitoare, definind personalitatea celui care a locuit-o și care spunea că "Simplitatea în viață este adevărata libertate". O importanță deosebită în construcția acestei case a avut-o dispunerea ferestrelor, George Enescu fiind extrem de preocupat de modul în care cădea lumina.