Sub pretextul disciplinei de partid, eşti cenzurat şi redus la tăcere. Acest lucru este speculat de bandiţii care profită, intimidând ţigăneşte tinerii aflaţi în degringoladă în sânul partidului.
Bondoc fitilist cu armata pe vremea veche şi frustrat pentru că are un copil tâmpit la uşă, sau pur şi simplu parvenit microcefal. Acestea sunt modelele de tip buturugă în calea ascensiunii unui tânăr în politică şi în administraţia politizată până la taxatoarele de la WC-urile publice.
Cum se face că aducându-L în discuţie pe Dumnezeu exprimând sentimentele bunătăţii şi cele ale blândeţii, eşti răstignit pe catafalcul împuţit cu ură şi venin al societăţii, iar când îl aclami pătimaş pe dracu, eşti adulat de întreaga elită parvenită de ciorchini partinici. Politica te aruncă în văpăile iadului, te fierbe în clocote, iar apoi te frige făcându-ţi caracterul scrum.
Cufundat în noaptea cuţitelor ascuţite, te consumi în sinea ta şi nu mai simţi că tinereţea ţi-e virtute, când la partid nimeni nu ştie cine este tatăl tău şi nu eşti nepotul niciunui zmeu. Cu vreo trei, patru pagini de CV sub braţ, eşti ţinut la uşă ca un milog şi tratat de parcă ţi-ai scuipat mama. Când ai parte de tratamentul ăsta? În momentul în care monştrii sacrii de la partid fie ei şi un pic agramaţi fac cărţile şi consideră că sunt atotputernici, iar tu doar un pripas care nu le aduce măcar o mică "fuşeraie".
Că tot ne aflăm într-o perioadă de precampanie electorală, cumsecădenia şubredă a schilodit ipocrizia.
Cum să te defineşti cu o formaţiune politică mârşavă, care îţi sfâşie visurile tinereţii?
P.S.: Mor votanţii voştri mor, muriţi şi voi prin moartea lor!
