Fie vară, fie iarnă (ca să glumesc puțin), în fiecare an, pe 23 februarie, Mișu Vișoiu, un ploiestean celebru, evadat de ani buni în Câmpia Bărăganului, la Amara, revine la locul de naștere ( Bdul Vacilor – cum numeste el cartierul Malu Roșu din Ploiesti), la intalnirea cu cei mai apropiați prieteni de-ai lui (tinerii de altădată), pentru a-și serba ziua de naștere. Anul ăsta, Mișu al nostru a împlinit venerabila vârsta de 78 de ani…
La ultimul apel au răspuns: Mircea si Virgil Dridea, Eduard Iuhas, Camil Oprișan,George Marin, Ion Lorentz, Adrian Diaconu, Ion Moroiță și fiul său Viorel, Fane Stanciu, Liviu Popescu și… subsemnatul. Una dintre poze reprezintă ”Echipa de Aur” a Petrolului, anii 1965-66, campioana României, poză aflată in albumul lui Mircea Dridea.
Pentru cei care nu-l cunosc încă pe acest ”individ”, trebuie să precizez faptul că Mișu Vișoiu este un maestru în ”înnodatul” vorbelor, adică un SCRIITOR, cu litere mari, evident. N-o spun eu, ci nume celebre din lumea literara și a sportului ( el fiind și un campion al ”bătăilor” cu mănuși), dintre care citez pe cei care au facut scurte comentarii la una dintre cărțile lui, ”Moartea dinaintea morții”: ”Cu o biografie de prozator american (boxer, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, electrician, îndrumător cultural (…), Mihai este un geniu verbal; recită pe de rost proze întregi, uimind cenacliștii din sudul țării, unde era cunoscut drept ziarist serios și nu un ”pârlit de nuvelist”, cum il caracteriza cineva”(Mircea Dinescu); ”Pasiunea pusă în scris din lumea satului ne duc cu gândul la trăiri biografice: Mihai Vișoiu știe, probabil, ce înseamnă să fii răstignit pe crucea uitării, a disprețului ciocoiesc, a foamei. Mișu al nostru a rămas singurul ziarist care mai face agricultură. Pentru ceilalți, Țara s-a mutat în cazinouri, pe stadioane ori la Parlament”( Cornel Radu Constantinescu); ”Ajuns la 40 de ani, Mihai continuă să fie la fel de bogat în iluzii, neîmplinit în disperări, cules de măreția omului furat de ideea că lupta este idealul care ne smulge din uitarea pământului”(Fănuș Neagu); ”Căzut, cândva, pe Altarul durerii care este boxul, nea Mișu a rămas pe veci in suferinta marilor glorii, dar mai ales in cea a invinșilor, fără de care nu ar fi avut parte învigătorii…” (Răzvan Mitroi)…
După câteva ore in compania lui Mișu Vișoiu, ne-am luat la revedere de la EL, cu toții urându-i LA MULTI ANI! și să ne revedem cu bine la ”ediția” următoare. Adică, pe 23 februarie 2018, ora 13,30 trecute fix – cum spunea nenea Iancu.
