După vizita făcută în Bulgaria și Macedonia, autocarul nostru – plin cu…tineri de altădată, cei care până în 1990 nu prea aveau voie să iasă din țară, acum pensionari – s-a îndreptat spre Albania, despre care nu știam decât că a fost ”ștampilată” ca o țară comunistă, săracă și conflictuală cu vecinii săi, Macedonia și Kosovo, cărora nu le recunoaște independența. În afară de aceste două state, Albania îi mai are ca vecini pe greci – în sud-est și sud, muntenegreni – în nord-vest.
Situată in sud-estul Peninsulei Balcanice, Albania este udată de Marea Adriatică si Marea Ionică pe coasta sa de vest. De la ghidul nostru, dna Denisa Dincă, aflăm informații interesante despre această țară, pe care, sincer, chiar doream să o cunosc. Albania este cea mai muntoasă țară din Europa, concurând, numai ca frumusețe, cu Austria și Elveția,75% din teritoriu fiind acoperit de păduri de conifere și foioase, cu văi săpate adânc în munte, care se succed la tot pasul. Surprinzător, drumurile sunt foarte bune, multe fiind autostrăzi.
În Tirana, capitala țării, ne-am ”lovit” de impreionanta statuie la lui Skanderberg ( numele său adevărat fiind Gjergj Kastrioti), eroul național al Albaniei din sec XV, una dintre cele mai emblematice figure istorice ale țării. Poporul albanez este un mix format din musulmani ( majoritari), restul fiind ortodocsi si catolici.
Am remarcat faptul că mulți dintre tineri vorbesc engleza, cu una dintre frumusețile feminine reușind chiar să schimb câteva…priviri, nu înainte de o ”trage” în poză (atașată in text).
O altă observație de reporter a fost ritmul intens de construcție de blocuri, înalte și spectaculoase din Durres și Tirana, unul dintre ele ”străjuit” de gunoaie neridicate, cum am surprins eu de la fereastra hotelului din Durres.
Totuși, Albania trăiește și se mișcă intens, fiind din ce in ce mai atrasă de investitori străini. La ieșirea din Tirana, spre exemplu, am văzut zeci de sedii de firme străine: din Japonia, Italia, Germania, China ș.a.
Din goana autocarului am mai văzut Lacul Ohrid, cel mai adanc din Peninsula Balcanica…si ce mult mi-as fi dorit sa fi oprit cateva minute pentru a-l trage intr-o poză. Istoria si cultura Albaniei sunt fascinante. Sa nu uitam că de de origine albaneză (născută însă la Skopje, Macedonia) este, pe lângă Skanderberg, și Maica Tereza, călugăriță catolică, cea care a fondat Ordinul Carității în India (1950) și a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Albania este țara contrastelor religioase, in care se amesteca traditia si cultura islamică, cu cea crestina, traind de veacuri, laolalta musulmani cu crestini.
De reținut și o inedită legătură a Albaniei cu România: imnul național al Albaniei este cântecul nostru patriotic de odinioară “Pe-al nostru steag e scris unire”, scris de compozitorul român Ciprian Porumbescu, pe versurile lui Andrei Barseanu. Se pare că a fost cumpărat de către guvernul Albaniei in anul 1921.
Din Albania cel mai mult m-a impresionat însă povestea orașului Durres, unul dintre cele mai vechi orase ale țării, portul principal si al doilea centru industrial după capitala Tirana.
Durres este asezat pe o mica peninsula de-a lungul coastei Marii Adriatice si, cred eu, acest fapt ii conferă un statut special față de restul oraselor albaneze. Am inteles ca Durres este intr-o continuă transformare si modernizare, fiind cel mai frumos si căutat oras-stațiune de catre albanezi pentru petrecerea unei vacanțe pe litoralul țării lor. In scurtul nostru popas de aici am intâlnit însă și mulți turiști străini.
Durres este un oras cu o istorie bogată. A fost colonie romană, apoi cel mai important oras al zonei de vest a Imperiului Bizantin între sec. V și VI; a deținut titlul de capitală a țării in 1913. Este orasul care s-a aflat sub nu mai puțin de 33 de ocupații de-a lungul ultimelor nouă secole. Deci, are la activ o istorie efervescentă si sângeroasă in tot felul de evenimente care s-au succedat de-a lungul timpului.
Si totusi, astazi, in sec. XXI, Durres are o strălucire aparte. Orasul este colorat in nuanțe vesele, abundă in blocuri de locuit, unele vechi dar majoritatea sunt noi, cu arhitecturi îndrăznețe. In centru, se evidentiază câteva hoteluri moderne, ca si cladirea Primăriei si Palatul Culturii. O moschee noua iese clar din peisajul cu care suntem noi obisnuiti, amintindu-ne că suntem pe un teritoriu cu locuitori preponderent musulmani.
Din cât am reusit sa vad, Durres face nota discordantă față de ceea ce am vazut in restul tarii, ce-i drept, din fuga masinii. Aici mi-au plăcut casele de vacanță si vilele scumpe, clădite in stil cât mai „rebel” si sofisticat, cu bun gust, care sunt situate mai la periferie. Multe dintre ele dintre ele aparținând unor bogătași ruși!
Acest oraș mi s-a părut fericit și optimist, relaxat și “sufocat” de palmierii inalți ce străjuiesc strazile si bulevardele largi. Si peste tot, la terase si restaurante, in fața magazinelor ca si prin parcuri, este abundența încântătoare de flori mediteraneene, care improspatează aerul acela de vară fierbinte.
In viitorul nu prea indepartat, Durres se doreste a deveni o importanta atractie turistica a litoralului albanez de la Adriatica si are toate premizele. Acolo am admirat, daca se poate spune asa, zidurile fostei cetati si singurul turn de aparare care a rezistat timpului.
Turnul venetian este atractia turistica principala a orasului si a fost ridicat prin sec. XIII. La acea vreme, turnul, impreuna cu zidurile de aparare au reprezentat una dintre cele mai mari si puternice fortificatii de la Marea Adriatica. Zidurile medievale duc de la turnul venetian pana la Amfiteatrul cu 15000 de locuri, construit in sec. 2 i.Hr. Acolo se gaseste o cripta de la inceputul crestinismului, decorata cu mozaicuri rare.
In apropierea zidurilor se ridica o statuie a unui erou national, flancata de trei tunuri. In portul din Durres se gaseste Muzeul de Arheologie – un muzeu de exceptie, deoarece in interiorul acestuia se gasesc diverse resturi de obiecte deosebit de frumoase si importante, care atestă vechimea orasului si a zonei. Multe dintre acestea au fost reconditionate. Tot de la port se intinde statiunea de litoral Durres Plazh. Un litoral unde mi-aș dori să petrec o vacanță…Îl recomand însă cu plăcere tuturor care vor să aibă o vacanță de vis în această minunată țară din Balcani – cu bunele și relele sale – cu atât mai mult că aici prețurile sunt rezonabile (sub cele practicate în Croația), iar oamenii amabili și ospitalieri.
