La 1 august 1943, România devenea scena uneia dintre cele mai dramatice, riscante, și controversate operațiuni aeriene din cel de-al Doilea Război Mondial. „Tidal Wave”, misiunea aeriană a forțelor americane, avea ca țintă distrugerea rafinăriilor de petrol din Ploiești, Brazi și Câmpina — centre vitale pentru aprovizionarea cu, combustibil, a armatei naziste.

Raidul aerian, conceput pentru a fi desfășurat la, joasă altitudine, s-a transformat rapid într-un coșmar logistic și uman. Din cele 178 de bombardiere B-24 „Liberator” trimise de la bazele din, Libia, doar 162 au ajuns deasupra României. Acolo, au întâmpinat o apărare antiaeriană, feroce, bine coordonată de forțele româno-germane.

În doar câteva ore, cerul s-a umplut de, fum, foc și resturi metalice. 35 de avioane au fost doborâte, iar pierderile umane au fost, devastatoare: 112 aviatori americani au murit, 110 au fost luați, prizonieri, iar 128 au dispărut, mulți pierind în aparatele incendiate.

Deși au reușit să lovească o parte din instalațiile petroliere, efectul strategic al misiunii a fost, limitat. Infrastructura a fost reparată rapid, iar România și-a continuat livrările de, petrol, către Germania. În analiza ulterioară, „Tidal Wave” a fost considerată un, eșec, costisitor pentru aviația americană — atât din punct de vedere tactic, cât și uman.

Astăzi, după 82 de ani, „Tidal Wave” rămâne un simbol al unui război dus cu, curaj, sacrificiu, dar și cu erori de strategie. Ploieștiul și Câmpina poartă încă memoria unei zile în care, istoria, a fost scrisă cu sânge în nori de, fum, și zgomotul asurzitor al bombelor.