Cetăţile Ponorului este unul dintre cele mai mari complexe carstice din România, aflat în Munţii Apuseni, situate pe platoul carstic Padiş, la capătul din aval al Văii Cetăţilor, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiş în aproximativ 2 ore de mers pe jos şi pe drumul forestier care se desprinde din drumul Pietroasa — Padiş.
Platoul Padiş este un bazin închis, unde apa de suprafaţă aproape lipseşte, fiind drenată în întregime pe sub pământ în valea Galbenei şi în valea Boghii. Au fost identificate 8 bazine care comunică prin subteran. Zona este bogată în formaţiuni carstice, peşteri, precum Lumea Pierdută, Gheţarul de la Bârsa, Cetăţile Radesei, Peştera Căput.
Pestera Cetatile Ponorului are o galerie principală de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante, în care un râu puternic, poate cel mai mare râu subteran din ţară, curge formând cascade, repezişuri şi vâltori. Intrarea în peşteră se face printr-un aven de 70m înalţime şi 30m lăţime, care perforează peretele primei Doline gigantice (300m adâncime, 1000m diametru).
Imensul portal al Cetăţilor Ponorului, sugerează o ogivă gotică devenită un fel de simbol al carstului Munţilor Apuseni. Molizii aninaţi în pereţi sunt singurul termen de comparaţie pentru uriaşa dimensiune a portalului şi a peretelui în care este săpat.
După câţiva zeci de metri de la intrare, se ajunge la Dolina a doua de 70m diametru şi 150m înălţime, cu pereţi verticali. Tot sub Portal, în partea stângă, un tunel inundat aduce la lumină pentru puţin timp apa ce provine din Lumea Pierdută şi care se pierde la mai puţin de 1 km mai sus în Peştera Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăţilor.
A treia Dolină este cea mai mare, prin care se intră în galeria activă.
După ce se trece de zona luminată natural prin spărturile celor trei Doline, în galeria peşterii apar două izbucuri puternice de apă.
Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Se înaintează spre o zonă dificilă, unde bolovani şi trunchiuri de copaci cladesc baricade peste care apa formează cascade si vâltori. Pentru înaintare sunt necesare echipamente pentru alpinism şi barci de cauciuc.
Prima sală, usor alungită are în partea superioară o galerie fosilă de 300m. Urmează Sala Taberei, o verticală şi primul lac navigabil. Se trece o noua baricadă, lacul al doilea şi o galerie impresionantă de 70m înălţime care duce la lacurile 3 şi 4. Sifonul sau lacul 5 care urmează, se poate traversa prin partea de sus, printr-o galerie fosilă, după care urmează lacul 6, lung de 85m. Se străbat urmatoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se gasesc interesante stalagmite arenacee.
Porţiunea de dupa această sală este inundată parţial de lacurile 10, 11 şi 12. Prin Galeria Veneţiană se ajunge într-o sala cu un mare grohotiş, apoi galeria se inundă formand lacul 14, ce duce la sifonul terminal.
Cetăţile Ponorului reprezintă fără îndoiala cel mai grandios fenomen carstic al României, cunoscut şi apreciat în întreaga lume.
