Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen al Mănăstirii Râmeţ şi cinstit ca Sfânt în satele din munţii Apuseni. Originar din partea locului, a luat din tinereţe jugul Lui Hristos, mai întâi nevoindu-se ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ. Curăţindu-şi minte de cugetele rele şi învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obşte şi ajuns vestit egum.
În tradiţia locului se spune că avea doisprezece ucenici cu care se ruga, săvârşind sfânta slujbă cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Numai sâmbăta şi duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstirii.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân şi fiind arşiţă mare, Cuviosul a căzut la rugăciune şi îndată au aflat un izvor cu apă. Acesta se vede până în zilele noastre şi se cheamă Izvorul Cuviosului Ghelasie.
Când şi-a dat sufletul, au început clopotele de prin sate să sune singure şi plâns de ucenici, a fost îngropat lângă zidul bisericii.
Pentru sfinţenia vieţii lui, a fost canonizat de Sfântul Sinod la 20-21 iunie 1992, fiind prăznuit la 30 iunie.
