Credinţa noastră are darul de a ne ridica mai presus de lumea aceasta şi ne face să înţelegem că orice lucru este o chemare sau o întâlnire cu Dumnezeu. Cineva spunea că Dumnezeu ni se prezintă nouă în orice floare pe care o vedem, în orice zâmbet de copil, în orice lucru pe care îl facem spre binele altuia. Avem ochi ca să vedem lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu să fie văzute… să vedem albul zăpezii, să vedem cenuşiul norilor, să vedem florile înflorind, să vedem stelele noaptea… şi toate acestea înmulţesc binele şi bucuria, înmulţesc frumuseţea vieţii.
După aceea, faptul de a interveni în viaţa cuiva cu bucurie… avem mâini cu care putem să îmbrăţişăm pe cineva, avem mâini ca să lucrăm, avem mâini ca să mângâiem. Toate acestea sunt pricini de bucurie pentru cei ce ştiu să se bucure. Gândiţi-vă câte posibilităţi sunt ca să ne bucurăm de ceea ce a realizat Dumnezeu prin om, de delicateţea pe care o arată cineva şi pe care o putem arăta şi noi, dar pentru asta trebuie să ştii cum să receptezi în sufletul tău lucruri care înfrumuseţează viaţa, să ştii să dobândeşti prin credinţă şi să dăruieşti prin iubire.
Trăind în felul acesta şi gândind spre bine şi frumos, aducem tot mai multă frumuseţe vieţii noastre şi tot mai multă frumuseţe vieţii altora; când ne aducem aminte de Dumnezeu, să înmulţim rugăciunea, ca atunci când Îl vom uita, Domnul să-şi aducă aminte de noi; să ne împăcăm cu noi înşine şi va fi în pace cu noi cerul şi pământul.
