După ce am citit “Ultima cafea” a controversatului poet şi om politic Corneliu Vadim Tudor, mi-am amintit că un alt poet român, cu adevărat mare, Marin Sorescu, şi-a luat adio de la viaţă tot cu o poezie, mult mai profundă decât cafeaua lui CVT, poem intitulat “Scară la cer”:
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scară la cer –zic,
Mi se aruncă de sus.
Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce-am fost.
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
Suflete, ia-o tu înainte,
Pâş! Pâş!
Poemul “Scara la cer”- care face parte din ultimul volum de versuri al poetului Marin Sorescu, volum sugestiv intitulat “Puntea” - este scris, efectiv, pe patul de moarte, în luna decembrie 1996. Versurile, dictate soţiei sale Virginia, exprimă sentimentele de tristeţe şi nostalgie ale Poetului, care se simţea pe puntea care leagă viaţa de moarte, el acceptând liniştit şi creativ ideea sfârşitului iminent.
Spectator al propriei suferinte, Poetul găseste in jur semne premonitorii, pe care le interpretează şi le “epuizează” intr-o lirică densă, concentrată, plină de sentimentul morţii: “Un fir de păianjen/ Atârnă de tavan,/ Exact deasupra patului meu.// In fiecare zi observ/ Cum se lasă tot mai jos.// Mi se trimite şi/ Scara la cer –zic,/ Mi se aruncă de sus!”. O percepţie profundă a înălţării sufletului la cer, spre divinitate, ca o salvare şi binecuvântare.
Conştient de faptul că este slabit de durere şi prea greu pentru a se ridica la cer pe scara delicată trimisă de Dumnezeu, Poetul răspunde la acest semn de chemare: “Desi am slabit ingrozitor de mult,/ Sunt doar fantoma celui ce am fost,/ Mă gândesc că trupul meu/ Este totuşi prea greu/ Pentru scara asta delicată.// -- Suflete, ia-o tu inainte,/ Pâş! Pâş!”.
Versurile finale sunt de o frumusete coplesitoare, care fac de prisos orice alt comentariu.
Marin Sorescu a fost cunoscut ca poet, dramaturg, prozator, traducător şi...pictor.
A scris peste 60 de cărţi, apărute în ţară şi străinătate.
A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor şi al Academiei Române, plus multe alte distinţii. Intre anii 1993 şi 1995 a fost Ministru al Culturii.
