APM Prahova a transmis recent datele primelor patru zile de monitorizare a calităţii aerului din Parcul Municipal Ploieşti Vest. Concluzia oficială? Nu s-au înregistrat depăşiri ale limitelor legale. Sună frumos. Liniştitor, chiar. Problema e că legea nu reflectă realitatea din plămânii noştri.
Conform măsurătorilor, benzenul – o substanţă cancerigenă confirmată – a avut o concentraţie medie de 2,5 µg/m³. Este sub limita legală de 5, dar asta nu înseamnă că e sigur. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia că orice expunere la benzen implică un risc crescut de leucemie. Particulele fine PM2.5, responsabile pentru boli de inimă, astm şi decese premature, au atins 8,5 µg/m³. Legea românească permite, dar recomandările internaţionale spun că deja e periculos.
Şi totuşi, APM nu menţionează nimic despre impactul real asupra sănătăţii. Nicio cifră despre cât pierdem din viaţă trăind în acest aer. Niciun cuvânt despre riscurile pentru copii, vârstnici sau bolnavi cronici. În schimb, primim un raport care „bifează” că suntem în regulă. Asta, deşi datele sunt colectate dintr-un singur punct, într-un parc – nu din zonele industriale, nu din cartierele sufocate seara de mirosuri grele.
Cum poate fi aerul „legal curat” când oamenii se plâng zilnic de dureri de cap, tuse şi disconfort? Când simţi în piept că ceva nu e în regulă, e greu să crezi că totul e bine doar pentru că o hârtie spune asta.
Cetăţenii cer Ministerului Mediului, condus de Diana Buzoianu, să trateze problema cu seriozitate: să aducă legislaţia la standardele OMS, să extindă reţeaua de monitorizare şi să ia măsuri ferme împotriva poluatorilor. Sănătatea ploieştenilor nu poate fi tratată ca o formalitate.
