Olea a ajuns în România în luna iulie împreună cu cei doi copii ai săi. S-a oprit în Prahova şi a fost direcţionată într-o comună de lângă Ploieşti. Este Zaharivka, un orăsel mic din Regiunea Odessa şi povesteşte plângând despre coşmarul trăit cu bombele şuierând pe lângă ferestrele casei sale. Ferestre care erau sparte de mult... Este de etnie romă şi face parte dintr-un grup în care se aplică matriarhatul. Adică mama, sefa clanului ia deciziile importante pentru membrii comunităţii. În total sunt 14 persoane care au venit în România sperând că aici vor avea linişte.
Ajunsă în România, Olea şi-a dat seama că este însărcinată... Un copil al războiului, ar spune mulţi. Are 28 de ani, doi băieţi mici (10 si 7 ani), soţul rămas în Ucraina, fără a şti dacă va merge să lupte contra ruşilor lui Vladimir Putin sau dacă va putea părăsi ţara. Sotul este de fapt...concubinul său, dar sunt impreună de 12 ani, iar in etnia din care fac parte, familia nu prea se intemeiază in fata ofiterului de stare civilă.
În urma discuţiilor cu mama sa, Olea a decis să renunţe la copil. I-a informat pe voluntarii care se ocupau de grupul de refugiaţi din care face parte.
A urmat o goană nebună pentru indeplinirea procedurilor necesare avortului. Au reuşit programarea pentru intervenţia chirurgicală la Spitalul Municipal din Câmpina, unitate medicală care ar trebui să fie exemplu de bună practică pentru modul în care au fost tratati refugiaţii ucrainieni aici.
Conform conducerii spitalului, de la debutul conflictului armat din Ucraina, la Câmpina au fost trataţi peste 70 de cetăţeni ucrainieni, adulţi dar şi copii. Cele mai frecvente patologii au fost infecţiile respiratorii sau infecţia cu SARS-COV 2.
In total in Prahova, 177 de ucrainieni au avut nevoie de ajutorul medicilor din luna martie până în octombrie.
„Punctul comun al tuturor pacienţilor ucrainieni il reprezintă frică. Le este teamă să le spună medicilor ce au trăit in tara lor. Preferă să ne răspundă sec, strict, fără a intra in amănunte. Se vede că au suferit traume mari, iar noi, ca medici incercăm să ii tratăm si să ii facem să uite de ororile războiului.”, ne-a spus dr Călin Tiu, managerul Spitalului Municipal Câmpina
Olea a părăsit Spitalul Municipal Câmpina a doua zi după intervenţia chirurgicală. Tristă, dar mulţumită că a făcut alegerea corectă. Probabil că va fi condamnată de „isteţii” care nu au habar despre cum arată războiul adevărat. Nu războiul văzut la televizor din căldura fotoliului de acasă. Războiul ăla în care mor oameni, în care mor copii, în care sunt distruse familii.
„Soţul meu a fost obligat să rămână la Odessa. M-am urcat în microbuz cu mama, băieţii mei, şi mai multe rude şi am plecat în necunoscut. Nu mai puteam rezista acasă. Bombardamentele aproape ne distrusese casa, ne refugiam în subsolul casei. În mai, ruşii au intrat în sat şi au început să împuşte tot ce găseau în cale. Au omorât chiar şi câinii din curţi. Două săptămâni am iesit doar noaptea. Băieţii plângeau permanent, erau speriaţi si nu reuseam sa ii calmăm deloc. Mama a decis să plecăm, dar cei 4 bărbaţi din casă au trebuit să rămână pentru că legea marţială este dură şi ar putea fi omorâţi. Am reuşit să găsim un microbuz care să ne aducă până in România, doar că nu putea intra în sat din cauza ruşilor. Aşa că ne-am luat fiecare câte un bagaj uşor cu strictul necesar si am plecat pe jos, după miezul nopţii. Cel mai greu a fost pentru copii, dar Dumnezeu ne-a ajutat si am ajuns cu bine la microbuz. 15 kilometri am mers in tăcere, rugându-ne in gând să ajungem cu bine si să fim salvati”, ne-a povestit Olea.
Chiar dacă este de patru luni in România, Olea incă nu a scăpat de frica de răboi. Ne roagă să nu o fotografiem sau să ii blurăm fata. Ii e teamă că oamenii lui Putin ar putea veni după ei si le-ar face rău. Sau că la un moment dat se vor intoarce acasă, in Ucraina, si cineva (evită să spună cine) le-ar face rău. Are lacrimi in ochi când vorbeste despre decizia de a renunţa la sarcină. Si spune că a decizia a fost luată după o discutie cu mama sa, sefa familiei din care face parte.
„Nu stiu ce se va intâmpla cu bărbatul meu. Poate muri oricând. Războiul din Ucraina există si doar dacă trăiesti acolo intelegi cât de greu e.”, ne-a mai spus ucrainianca
La nouă luni de la începutul conflictului, continuă bombardamentele mortale și atacurile cu rachete, provocând distrugeri, cauzând răniri și decese în rândul civilor. Infrastructura critică este de asemenea distrusă și mulți oameni sunt blocați, incapabili să-și satisfacă nevoile de bază, inclusiv cele legate de hrană, apă și medicamente.
In acelasi timp, in România, refugiaţii ucrainieni continuă să vină zilnic, căutând un adăpost, căutând siguranţa zilei de mâine.
Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienţei democraţiilor vestice ca reacţie la războiul din Ucraina şi la consecinţele acestuia la nivel european şi mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Fundaţia Friedrich Naumann pentru Libertate România şi Moldova. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a celor două organizaţii.
