Fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, susţine că actualul titular, George Ivaşcu, “a reuşit să comprime în doar 4 paragrafe de declaraţii nu mai puţin de 11 minciuni” privind dosarul României la UNESCO, statutul de protecţie al sitului de la Roşia Montană, precum şi privind legătura acestui dosar cu procesul de arbitraj de la Washington

Alexandrescu a reacţionat pe o reţea de socializare, în urmă cu câteva zile, după declaraţiile făcute de ministrul Culturii, George Ivaşcu, la Antena3, referitoare la dosarul Roşia Montană şi UNESCO, publicând nu mai puţin de 11 “minciuni” şi “adevărurile” sale pe tema Roşia Montană şi lista UNESCO.

Printre cele mai importante se numără şi aspectele care ţin de protejarea mediului, prin exploatarea preconizată de RMGC la Roşia Montană, unde se crede că se află cel mai mare bazin aurifer din Europa. Le redăm integral în continuare:

Minciuna 1: Oricum situl este protejat de legislaţia naţională şi nu pot fi făcute exploatări acolo.

Adevăr 1: Din 2004 încoace Ministerul Culturii tot încearcă să scape de această protecţie a sitului, pe bucăţi şi a emis nu mai puţin de 6 avize pentru a-l deproteja. În plus, dacă Roşia Montană deja este protejată şi acolo nu se poate exploata, aceasta ar însemna că includerea în UNESCO nu prejudiciază pe nimeni, deci nici pe Gabriel Resources.

Minciuna 2: Dacă Roşia Montană era inclusă acum în UNESCO, riscam să pierdem 4,4 miliarde de dolari în arbitrajul cu Gabriel Resources.

Adevăr 2: Riscul ca statul român să piardă la tribunalul de arbitraj nu este dat de includerea Roşiei Montane în UNESCO. Procesul de arbitraj are legătură cu acţiuni şi declaraţii ale unor oficiali români făcute înaintea anului 2015, când a fost demarat litigiul.

Minciuna 3: Comitetul UNESCO a ajuns la concluzia că interesul României este raţional şi întemeiat

Adevăr 3: Acest Comitet este al Patrimoniului Mondial şi nu se ocupă cu arbitrajul şi cu litigiile economice. Comitetul a decis, de fapt, că dacă un stat-parte face o cerere de returnare a unui dosar, atunci nu poate dezbate înscrierea sitului împotriva voinţei părţii.

Minciuna 4: „Noi printr-o simplă solicitare putem oricând reintra pe lista aceasta UNESCO.”Adevăr 4: Oricând însemnă de fapt 3 ani, atât are statul de la decizia din 2 iulie a.c. să revină cu dosarul UNESCO. Atât este valabil dosarul depus la UNESCO, atât este valabilă recomandarea ICOMOS. Dacă nu reuşim să depunem dosarul în acest termen, nimeni nu ne garantează ca Roşia Montană va avea aceeaşi soartă.

Minciuna 5: Până la terminarea procesului cu compania nu se poate face exploatare la Roşia Montană.
Adevăr 5: Procesul de la Washington nu împiedică în sine noi demersuri ale companiei de reluare a procedurii de autorizare şi de obţinere a avizelor.

Minciuna 6: „Guvernul României, după ce am avut şi întâlnirea la CSAT, a hotărât că cel mai important pentru noi este amânarea.”

Adevărul 6: CSAT nu a decis şi nici nu a girat nicio decizie a Guvernului pe tema dosarului Roşia Montană în UNESCO. Aceasta a fost doar o încercare nereuşită a guvernului de a transfera responsabilitatea către CSAT.

Minciuna 7: Pentru orice aviz de exploatare îţi trebuie aviz de la Mediu, de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi categoric de la Ministerul Culturii, ceea ce cu siguranţă, nu s-ar fi obţinut.

Adevărul 7: S-au obţinut certificatele de descărcare arheologică necesare, precum şi avizul Ministerului Culturii pentru emiterea acordului de mediu pentru proiect, chiar din timpul mandatului ministrului Daniel Barbu.

Minciuna 8: La Comitetul UNESCO a fost consens în privinţa propunerii României de amânare a înscrierii.

Adevăr 8: Guvernul României nu a formulat în cele din urma o astfel de solicitare de amânare, ci una de returnare a dosarului pentru completare de informaţii suplimentare.

Minciuna 9: „Un om care n-avea nicio calitate oficială, pentru că este fost demnitar al statului român, deci nu reprezenta statul român, s-a erijat şi a uzurpat, să zicem, calitatea ministrului secretar de stat trimis de către Guvernul României, spunând că el reprezintă România şi interesele ei”.

Adevăr 9: În calitatea mea de senator ales de cetăţeni şi de secretar al Comisiei UNESCO din Parlamentul României am făcut parte din delegaţia oficială a statului roman la această sesiune UNESCO prin mandatul Biroului Permanent al Senatului. Uzurparea calităţii ministrului secretar de stat ar fi însemnat ca eu să mă fi pretins secretar de stat în Ministerul Culturii şi să fi vorbit în numele Ministerului Culturii. Este penibil şi calomnios să afirmi aşa ceva.

Minciună 10: Guvernul a solicitat amânarea, nu retragerea dosarului de la UNESCO, până la soluţionarea litigiului în dosarul de arbitraj.

Adevăr 10: Guvernul nu a solicitat nici retragerea, nici amânarea dosarului, ci returnarea sa. Comitetul nu a decis returnarea dosarului până la finalizarea procesului de arbitraj, ci numai pentru cel mult 3 ani.

Minciuna 11: Chiar la sesiunea asta Franţa şi Belgia au obţinut tot amânare.

Adevăr 11: Amânarea înscrierii, ca în cazul Franţei şi al Belgiei, este cu totul alt tip de decizie şi cu totul alt tip de procedură decât amânarea votului. Discuţia în cazul Belgiei şi al Franţei a fost dacă dosarul era complet, dacă se făcuseră suficiente investigaţii, cercetări, plan de management astfel încât Comitetul sa fie mulţumit de calitatea dosarului. Nu acesta a fost cazul dosarului României, căreia nu i s-a reproşat nimic de către ICOMOS sau de către Comitet.

În cazul Roşia Montană – pe care Vlad Alexandrescu a reuşit să o declare sit istoric de importanţă naţională şi să o înscrie în competiţia pentru includerea în Lista Patrimoniului Mondial, în mandatul său, într-un efort de a proteja zona, ecologiştii susţin că, dincollo de interesul de a apăra patromoniul cultural, proiectul RMGC de exploatare ar avea un impact devastator asupra mediului.

(Cristina Iancu, Ela Giurgea)