Preţul gazelor de import a scăzut în februarie sub 500 de dolari pe mia de metri cubi, după ce, la începutul anului, se apropiase de recordul din toamna anului 2008. Preţul gazelor ruseşti, una dintre marile sperietori ale consumatorilor europeni, dă semne de scădere deşi a crescut constant din 2008 încoace.

Rapoartele oficiale arată că, în februarie, preţul gazelor ruseşti a scăzut cu 5% faţă de ianuarie, de la 517 dolari pe mia de metri cubi la 492 de dolari. Până la mijlocul anului se aşteaptă ca preţul să scadă în continuare, astfel încât, pe tot parcursul primului semestru, preţul mediu să fie undeva în jurul celui de acum, adică 490 de dolari.

Preţul la care Gazprom vinde gazele este stabilit de o formulă care ia în calcul cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului, cu un decalaj de şase-nouă luni, dar şi puterea de cumpărare a populaţiei de ţările consumatoare.

Astfel, în 2008, când preţul petrolului atingea recordul istoric de 147 de dolari pe baril, şi preţul gazelor a ajuns, în toamnă, la cotaţii maxime. După Italia, România plăteşte cel mai mult din Europa pentru gazele ruseşti.

Aceasta deoarece două treimi din consumul naţional este asigurat din producţia internă de gaze, iar, lucru foarte important, preţul gazelor româneşti este acum în jur de 150 de dolari pe mia de metri cubi, de peste trei ori mai mic decât cel al gazelor ruseşti.

România importă gaze prin intermediul a doi traderi: WIEE, deţinut în proporţii egale de Gazprom şi Wintershall (din grupul german BASF), şi Imex Oil, din grupul rus Conef.

În ultimii ani, în spaţiul public au fost deseori discuţii despre importul direct de gaze şi eliminarea celor doi intermediari, în ideea că astfel ar scădea preţul gazelor. Nimic mai fals. Chiar dacă ne-ar da gaze direct prin ramura sa Gazprom Export, ruşii nu ar renunţa la o parte din profit, atâta vreme cât consumatorul român îşi permite să plătească un anumit preţ.

O altă idee la fel de falsă este că preţul gazelor este fixat politic, pe baza relaţiilor diplomatice precare pe care le avem cu ruşii. Aceştia sunt buni comercianţi şi nu ar lăsa la preţ de dragul unei strângeri de mână. Ceva vor dori la schimb. Recent, Ministerul Economiei a anunţat care sunt investitorii care au depus oferte neangajante pentru a participa la licitaţia pentru achiziţia Oltchim. Printre cele patru companii interesate se află şi TISE, deţinută de o divizie a Gazprom.

Tot în acest an se va scoate la vânzare un pachet de 10% din producătorul de gaze Romgaz, vânat de ceva timp de ruşi. Nu va fi niciodată uitat episodul din 2007, când ziariştii prezenţi la o conferinţă de presă la Ministerul Economiei, cu ocazia unei întâlniri cu ruşii, au primit un comunicat de presă al Gazprom în care gigantul rus îşi exprima interesul de a cumpăra Romgaz, atunci când compania românească va fi scoasă la privatizare.

Faptul că preţul gazelor e în scădere se reflectă şi în coşul consumat de populaţie. În iarnă, doar 8% din consumul de gaze al populaţiei a fost de import şi 92% din intern, iar industria a consumat chiar şi 60% gaz rusesc.

În aprilie, populaţia consumă 9,5% gaz de import, iar industria 29,5%. În coşul populaţiei sunt introduse exact atâtea gaze de import încât preţul final să nu crească. Măsură valabilă până în aprilie 2013.