Un voluntar român, care participă la misiuni umanitare în Ucraina încă de la debutul conflictului armat, a avut parte de o surpriză uriaşă atunci când a vrut să cumpere o băutură răcoritoare în ţara vecină. A dorit să plătească un suc, dar reacţia vânzătorului ucrainian a fost incredibilă

Câţiva voluntari români se întorceau din Ucraina, după ce au descărcat mai multe alimente şi haine, când au avut parte de o mare surpriză la întoarcerea în ţară. Voluntarii, printre care şi sportivul Gheorghe Ignat, s-au oprit în drumul lor către casă, la un magazin din Cernăuţi, pentru a cumpăra câteva alimente.

Reacţia vânzătorului, când sportivul de performanţă a vrut să plătească ce voia să achiziţioneze, i-a impresionat pe toţi. Gheorghe Ignat a povestit pe Facebook întreaga păţanie.

„Ieri când ne întorceam din Ucraina, după ce am descărcat alimente şi medicamente în câteva camioane şi busuri care au luat calea Kievului, chiar la ieşire din Cernăuţi am oprit pe partea dreaptă pentru a aştepta o maşină a convoiului nostru care s-a rătăcit.

Lângă parcare am zărit un magazin deschis, ciudat pentru că majoritatea sunt închise, am intrat in magazin cu dorinţa să cumpăr câteva sucuri acidulate bune tare, care nu se găsesc în România, e o băutură carbogazoasă preferată de pruncii noştri.

În magazin rafturile pe jumătate goale, însă în vitrina frigorifică mai erau din acele sucuri pe care le căutam, am luat câteva, am luat şi o pungă de chipsuri, ceva fructe, apoi am mers la casa de marcat, zicând către doamna casieriţă:

– Vorbiţi româneşte?
– Oleacă…
– E bun, pot plăti cu card sau numai cash? Aveam şi ceva grivne cu mine dar voiam să le păstrez.
– Noi nu putem lua bani la voi…

Zic din nou:

– Cu cardul se poate, sau doar bani de hârtie?
– Nu, nu…noi nu putem lua bani la voi.

„Produsele sunt gratuite pentru dumneavoastră!”

M-am uitat împrejur, m-am gândit în mintea mea ce o fi vrând femeia aceasta? Cum adică nu poate lua bani de la mine? Am zis că nu am cum să ies cu pungile cu produse afară din magazin pînă nu plătesc.
M-am îndreptat către raft să le aşez înapoi de unde le-am luat, convoiul aştepta după mine, când un bărbat masiv cam de statura mea vorbind româneşte mult mai bine s-a apropiat şi mi-a zis:

– Produsele sunt gratuite pentru dumneavoastră, nu trebuie să le plătiţi, vă rugăm să le luaţi.
– Dar domnule, am bani să le plătesc.
– Ştiu dar nu trebuie, sunt din partea noastră, măcar atât putem face pentru voi. Noi suntem aici la stradă şi vă vedem cum de zile întregi căraţi ajutoare pentru ucraineni, vă rog să le primiţi, este un dar, o recunoştinţă din partea noastră.

I-am strâns mâna bărbatului, m-am uitat la vânzătoare, la colega dumneaei, zâmbeau amândouă, nu ştiam ce să zic, s-a creat unul din momentele acelea când toţi tac, se uită unii la alţii şi îşi zâmbesc frumos.

– Vă mulţumesc mult, apreciez.
– Noi vă mulţumim pentru tot ce faceţi, bătându-mă cu mâna pe umăr m-a condus până la ieşire.

În maşină le-am povestit colegilor voluntari ce tocmai se petrecuse, unul dintre ei îmi zice:

– Poate totuşi ucrainenii nu sunt atât de răi cum scriu unii pe Facebook, poate că toate eforturile noastre merită a fi făcute.

Aceste eforturi merită făcute oricum, pădure fără uscături nu există iar un popor aflat în necaz şi suferinţă nu îl judeci după uscături.”, a scris Gheorghe Ignat de pe Facebook.

Sportivul de performanţă a rămas profund impresionat de felul în care ucrainenii şi-au arătat recunoştiinţa faţă de voluntarii români.