Acest mesaj patriotic tulburător este scris pe frontispiciul Monumentului Eroilor Români de pe Muntele Măgura din Tg.Ocna.

Monumentul a fost ridicat în memoria a celor peste 14000 de ostaşi români căzuţi în Primul Război Mondial (1916-1918), pe frontul de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Este unic în ţară, atât prin amplasament (520 m altitudine) pe partea nord-estică a Muntelui Măgura, cât şi din punct de vedere architectural. Construirea Monumentului va începe în anul 1925, sub domnia regelui Ferdinand şi a reginei Maria şi se va termina în anul 1928, sub domnia regelui Mihai şi a Înaltei regenţe domneşti.

Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost făcute de către soldaţii veterani, ramaşi în viaţă după aprigele lupte de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Fondurile necesare pentru această construcţie au fost adunate prin subscripţie publică de către Mihai Teodoru, iniţiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al oraşului stabilit la Bucureşti. Monumentul Eroilor - care cuprinde un parter şi două etaje, legate printr-o scară interioară circular - are o înălţime de 22 m şi este în întregime ridicat din piatră cioplită şi formă de obuz.

Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, era păzit zi şi noapte de ostaşii din garnizoana oraşului.

După război, Monumentul a fost lăsat în paragină, dar între anii 1972-1974, el va fi renovat şi deschis ca muzeu.

La parter există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranşeele încă vizibile de la Coşna, cu un text emoţionant: ”Ostaşi ce aţi căzut pentru ţară, Viteji ai credinţei, soldaţi, Oriunde în morminte voi staţi, Vă fie ţărâna uşoară!
(Eroilor căzuţi în războiul 1916-1919)”.

Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc două drapele de luptă ale Regimentului 15 infanterie şi Regimentului 4 Artilerie - două din regimentele care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz. Situaţia cea mai dificilă, însa, a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcţia Coşna-Cireşoaia.
Unităţile germane şi austro-ungare se apropiau din ce în ce mai mult de oraşul Tg. Ocna. Pericolul cuceririi Văii Trotuşului de către inamic va determina Marele Cartier General să trimită urgent în această zonă trupe de rezervă. Astfel că, în 11 august 1917, trebuia să ajungă la Tg. Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mărăşeşti şi un Batalion de Vânători de Munte de la Tg. Neamţ. Spre seara zilei de 11 august, după ce vor străbate o distanţă de 145 km pe jos şi cu echipament de război, Batalionul Cireşoaia va ajunge în apropiere de Tg. Ocna, în satul Brăteşti.

După câteva ore de odihnă, un grup de soldaţi din batalionul maiorului Virgil Bădulesu, conduşi de către Elisei Ursac, ei vor ajunge în Bogata. De aici, pe cărări ocolitoare şi ferite de privirea inamicului, vor poposi în spatele liniilor germane aflate pe vârful Cireşoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lăsând în urma sa numeroşi prizonieri şi armament.

Luptele vor continua şi în zilele următoare atât pentu frontul de la Cireşoaia, cât şi pentru cel de la Coşna. Luptând cu eroism, soldaţii Regimentului de Cavalerie şi cel al Regimentului 2 de Grăniceri vor reuşi să recucerească vârful Coşna în 13 august 1917. Tot atunci va cădea eroic Lt. Col. Gheorghe Demetriad, conducătorul escadronului său de Roşiori din Regimentul 9, iar Col. Marcel Olteanu, comandantul Brigăzii 3 de Roşiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789.

Tot în 13 august 1917, zi de grea încercare, va cădea eroic şi caporalul grenadier, Constantin Muşat din Regimentul 2 de Grăniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rănit grav de două ori. A doua oară, îşi va piede mâna stângă. După şapte luni de spitalizare, aflând că urma să fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alătura camarazilor săi. Jertfa sa a rămas ca o pildă mişcătoare de înţelegere şi datorie faţă de ţară dincolo de originile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor. În amintirea sa va fi ridicată o cruce monument, iniţial pe locul unde a căzut, dar în 1977 a fost adusă lângă Monumentul Eroilor, pe muntele Măgura.