La 1 iunie 1946, murea sub gloanţele unui pluton de execuţie, comandat direct de către oamenii Moscovei staliniste, mareşalul Ion Antonescu, poate cel mai mare român de la Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, încoace. El a fost Omul care ne-a redat mândria şi demnitatea de a fi român, cel care a întărit statul român, poate mai mult decât orice alt înaintaş al său.
Ion Antonescu s-a născut la Piteşti, în ziua de 2/14 iunie 1882. El s-a remarcat ca tânăr ofiţer în primul război mondial, fiind unul dintre principalii artizani ai Armatei române din Ardeal , excelent înzestrată, devenită o forţă de temut în Balcani. În toată cariera sa, el a fost catalogat ca un om de o statură morală zdrobitoare, un om care şi-a urmat neabătut pricipiile şi nu şi-a călcat cuvântul. A fost iubit şi respectat de către către prieteni, dar temut de duşmani. Chiar şi Stalin s-a temut de el, respectându-l ca duşman, cum a declarat personal.
De remarcat faptul că toată viaţa sa a crezut într-un regim autoritar de dreapta. El a devenit conducător al statului român în data de 5 septembrie 1940, fiind chemat ca o ultimă soluţie de către trădătorul de patrie Carol al II-lea, ales Rege al României. Acesta decretase dictatura Carlistă, călcând astfel Constituţia, cedând nordul Ardealului fără luptă. În disperare de cauză, el îl cheamă la guvernare pe Ion Antonescu- omul de care se temea cel mai mult şi pe care îl condamnase la moarte pentru trădare de patrie şi omor de către Mişcarea Legionară. Drept ”mulţumire”, mareşalul îl obligă să abdige şi să părasească ţara, împreună cu concubina sa Elena Lupescu- o femeie cu moravuri uşoare, vulgară şi indecentă, chipul păcatului încoronat, mărul discordiei din Casa Regală. Îmediat, împreună cu Regele Mihai, Ion Antonescu proclamă statul naţional legionar, semnând un pact cu Germania, socotit singurul aliat capabil să realizeze Reintegrarea Patriei. Netolerând indisciplina şi existenţa unui stat în stat, cu sprijinul Germaniei, el îi înlătură soldaţii pe legionari de la putere.
În vâltoarea evenimentelor, la 23 august 1944, în timpul unei audienţe la Regele Mihai, Ion Antonescu este arestat, pe motiv că dezbină armata română şi aduce bolşevismul sovietic în ţară, fără luptă!
În 1946, în urma venirii la putere a guvernului democrat condus de către dr.Petru Groza, i se înscenează o parodie de proces. În momentul premergător procesului, Antonescu a avut o atitudine demnă, refuzând să fie legat la ochi. Deoarece soldaţii din pluton ezitau să tragă, Mareşalul şi-a comandat singur plutonul. A fost ultima sa comandă: ”Veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt (...). Cer să fiu condamnat la moarte, renunţând la orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei”.
