Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, academicianul Ioan Aurel Pop - pe care am avut onoarea sa-l cunosc - este unul dintre cărturarii de frunte ai României contemporane.

Istoricul este unul dintre puţinii intelectuali români care îşi exprimă punctele de vedere fără patimă, întotdeauna însoţite de argumente.  Unul dintre discursurile cele mai cunoscute ale lui Ioan Aurel Pop este cel rostit la cursurile Universităţii Populare „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte –ediţia din anul 2015 - acolo unde a abordat numeroase teme. Una dintre cele mai apreciate expuneri a fost cea legată de Actul Unirii de la 1599-1600, înfăptuită de Mihai Viteazul.

În aproape o jumătate de oră, academicianul Ioan Aurel Pop a arătat care au fost principalele măsuri luate de Mihai Viteazul în timpul scurtei sale domnii. Mai important însă, este demonstraţia, sine ira et studio, că românii aveau conştiinţă de neam în secolul XVI.

În acest sens, prof. Pop a dat mai multe exemple, printre care şi cel al cronicarului maghiar István Szamosközy. Înainte de a ajunge pe tronul transilvan, acest cronicar îl lăuda pe Mihai Viteazul, considerându-l „ speranţa Europei în alungarea turcilor de pe continent".

„După ce a trecut din Ardeal nu l-a scos din valahul şi tiranul. Iar populaţia românească, în întregul său, după ce înainte o prezentase ca glorioasă rămăşiţă a romanilor pe teritoriul Daciei, devine leneşă, murdară, înclinată spre tâlhării şi prădăciuni”, a spus Ioan Aurel Pop.

Rectorul continuă cu citarea unui fragment din acelaşi cronicar, care sună astfel: „Într-adevăr, la vestea luptei nenorocite de la Şelimbăr, la vestea care s-a răspândit în întreaga ţară, natio vallahorum - e ciudat că românii nu erau o naţiune (nota Ioan Aurel Pop) , dar el zice: Naţiunea românilor care locuieşte în fiecare dintre satele şi cătunele Transilvaniei - zic naţiune în sens politic, românii nu aveau voie să poarte acest nume şi totuşi!, cronicarul spune (nota Ioan Aurel Pop): Naţiunea românilor care locuieşte în fiecare dintre satele şi cătunele Transilvaniei complotând peste tot cu poporul venit de peste munţi, şi atât  împreună cât şi separat, au predat de-a lungul şi de-a latul ţării. Căci încurajaţi de încrederea că aveau un domn din naţiunea lor au ocupat drumurile şi şi-au dat în petec pretutindeni”.La 1599. Cum stăm atunci cu unitatea românească? Oare chiar să nu fi fost nimic?"

Academicianul a vorbit şi despre soarta unui nobil român din Ardeal care a trecut cu armata sa de partea lui Mihai Viteazul, înainte de bătălia de la Şelimbăr.

„A fost un nobil român din părţile Hunedoarei, Daniel din Zlaşti, unde avea o moşioară cu care îşi întreţinea familia. Acest om, când s-a declanşat Bătălia de la Şelimbăr, conform angajamentului său de vasalitate, era în oastea principelui ardelean.

În mod inexplicabil, spune cronicarul, valahul şi-a luat oastea lui mică şi a trecut la valah. Căci valahul la valah trage. când s-a terminat războiul, l-au prins pe acest nobil, l-au legat de coada unui cal în fugă şi după câţiva kilometri au constatat că a murit. I-au tăiat corpul în patru părţi şi l-au expus în faţa a patru cetăţi importante din Transilvania, explicaţia fiind, conform cronicarilor 'ca să se înspăimânte aceşti valahi şi să nu se mai unească niciodată cu cei de peste munţi'.  Repet, asta era la 1599-1600", a afirmat Ioan Aurel Pop.

Acesta a mai arătat ce decizii a luat Dieta transilvană, în ianuarie 1601, atunci când Mihai era în pribegie la Viena, căutând sprijin.

„Niciodată un călugăr valah din ţările valahe de peste munţi să nu mai intre în această ţară, căci opera tiranului Mihai s-a făcut şi prin tainica lucrare a preoţilor săi care se numesc călugări.Niciodată să nu mai fie condusă decât de principi, funcţionari şi strângători de biruri unguri, ca valahii să înveţe să fie supuşi” , a explicat profesorul Pop.

Finalul a aparţinut unui citat din Nicolae Iorga, sala aplaudând minute în şir după încheierea discursului.