Războiul pentru  Independenţă din anii 1877-1878 avea să scoată la iveală faptele de arme pe care soldatul Grigore Ion, originar din satul prahovean Dumbrăveşti (localitate aflată pe Valea Telejenului, la cca. 20 km Nord de Ploieşti).  Acesta s-a distins în luptele de la Plevna smulgând stindardul turcesc, fapt care a insuflat ostaşilor români elanul şi forţa de a cuceri reduta. Evenimentul s-a produs în ziua de 30 august 1877, la cel de al patrulea atac asupra redutei Griviţa 1

Pe prima pagină a ziarului „Resboiul” nr. 58 din 19 septembrie 1877 este relatat acest act de bravură în articolul „Trei voinici”: „Iacă cei trei voinici din batalionul al 2-lea de vînători dintre cei cari s-a distins în luptele de la Plevna. Cel din mijloc este soldatul Grigore Ion, din districtul Prahovei, care a luat stindardulu împuşcîndu pe turcul care fugia cu dînsul; cel din stînga este sergentul, iar cel din dreapta caporalul, cari au sărit în ajutorul soldatului Grigore Ion.”

„În ziua de 3 August, batalionul al 2-lea de Vînători a fostu cel d-întîiu care s-a apropiat de întăririle turcesci, înintînd ca tiraliori. Îndată după vînători urmau şi celelalte trupe de linie şi dorobanţii cu scări şi alte unelte pentru a se putea urca pe redutele îndesate cu hoardele sălbatice ale lui Osman Paşia, cari trăgeau mereu din pusci şi tunuri contra bravilor noştri soldaţi. După cea mai crîncenă resistenţă, trupele turcesci a trebuit să se retragă, lăsînd posiţia lor întărită în mînele Românilor. Pe cînd turcii se retrăgeau, s-a întîmplat incidentul luărei stindardului.”

„Iacă cum narează însuşi curagiosul nostru vînător, Grigore Ion luarea acelui glorios trofeu:

«Eram înainte. Gloanţele ploau ca piatra. Turcii erau la trei sute de paşi, se gătiau de retragere. Eram naintea celor alţi, voiam să ucid un turc cu baioneta. De o dată văd un altu turcu spătosu naintea mea, fugind cu un steag. Îl ochesc, el cade; mă arunc pe el, cînd voia să descarce revorverul îi înfig baioneta în piept şi trag steagul. Turcul muria, dar îl ţinea strîns. Mă silesc să i-l smulg. Atunci doi turci se aruncară asupră-mi. Mă pun în apărare; din fericire, sergentul şi caporalul meu îmi vin în ajutor. Culc la pămînt un turc, ei culcă la pămînt pe celălalt, şi eu am smuls steagul».”

Pentru bravura sa, soldatul Grigore Ion a fost avansat la gradul de sergent, aşa cum consemnează ziarul „Resboiul” nr. 91 din octombrie 1877. De reţinut faptul că el a fost decorat de către doi suverani: Carol I, cu Ordinul Steaua României cls.  IV, şi de Împăratul Alexandru II, cu Crucea Sfântul Gheorghe cls. IV.
În poza realizată la bătrâneţe, el poartă cu  mândrie, la piept, toate cele şapte decoraţii şi medalii primite in anii 1877-1878

Monumentul lui Grigore Ion, care a fost realizat în piatră de regretatul sculptor ploieştean Nicolae Kruch,  reprezintă bustul eroului aşezat pe un soclu în formă de trunchi de piramidă cu colţurile tăiate.

Bustul propriu-zis redă dârzenia ostaşului român în luptă. Sub capela împodobită, cu un pampon şi prinsă pe sub bărbie cu o curea, se distinge privirea ageră şi faţa aspră a soldatului călit în luptă.

Pe soclu a fost gravată inscripţia: Grigore Ion, 1850-1915. Deasupra inscripţiei, o plachetă de bronz înfăţişează pe Grigore Ion în momentul capturării