Chiar aşa a declarat conducătorul Rusiei, I.V. Stalin, cu prilejul primirii la Moscova a delegaţiei României, condusă de Gh. Gheorghiu Dej, la sfârşitul lunii decembrie 1944.
„Dej, eu (Stalin-n.n.) nu pretind că stăpânesc istoria României şi, mai ales, a Transilvaniei, mai bine decât tine. Am înţeles ce doriţi. Cunoaşteţi că nu de mult a fost la mine Rakosi, susţinând că nu numai Ardealul de Nord, ci şi întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată Ungariei. I-am răspuns că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni, îl voi alunga fără menajamente (...). DEJ, TRANSILVANIA VA FI PE VECI A ROMÂNIEI (subl. ns.). Comuniştii unguri şi poporul ungar n-au fost în stare să facă ce au făcut comuniştii români şi poporul român. Voi, românii, aţi întors armele împotriva Germaniei, voi aveţi un 23 August! Ne-aţi ajutat să reducem cu şase luni războiul şi să salvăm peste două milioane de soldaţi ai Armatei Roşii ( ...) Mergeţi acasă şi spuneţi-le comuniştilor români, forţelor democratice ale României, că noi nu ne vom schimba poziţia faţă de Transilvania, că toate obstacolele ce vor apărea din partea Occidentului şi a acoliţilor lui Rakosi vor fi învinse şi dreptatea României va triumfa”, spunea Stalin. Aceste vorbe şi le-a amintit unul dintre membrii marcanţi ai delegaţiei, Gh. Apostol, într-un volum de memorialistică publicat în 1998.
De reţinut faptul că, la acea dată, războiul nu se terminase, iar statutul Ungariei încă nu fusese definit oficial. Reamintim, în context, faptul că, începând cu 16 octombrie 1944, la Budapesta, venise la guvernare extremistul Ferenc Szalasi, şef al partidului fascist al „Crucilor cu Săgeţi”. Acesta îi propusese lui Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, nici mai mult, nici mai puţin decât titlul de rege al Ungariei (sic!), dorind să obţină astfel susţinerea armată pe care Fuhrerul o promisese aliaţilor ce luptau împotriva URSS. Concomitent, comuniştii unguri declanşaseră o ofensivă generală, prin care vizau păstrarea Ardealului de Nord şi chiar alipirea întregii Transilvanii. Cu această idee, Szalasi a mers şi la Moscova, în fruntea unei delegaţii maghiare, din care făcea parte şi comunistul Matyas Racosi. Odată ajuns la Moscova şi aflat faţă în faţă cu Stalin, comunistul ungur Matyas Rakosi nu s-a sinchisit de prezenţa lui Szalasi în fruntea delegaţiei ţării sale şi abordat problema Transilvaniei. Generalissimul, care era la curent cu dosarele fierbinţi şi cu istoria Ungariei (ex: alianţa amiralului ungur Hothy cu Hitler, în 1930, în speranţa de a primi înapoi teritoriile pierdute în urma primului război mondial- n.a) îşi stabilise însă puncte de vedere clare, pe care le-a argumentat pertinent. Din această perspectivă, exemplele date de el privind actul de la 23 August, scurtarea războiului cu şase luni, întoarcerea armelor de către România şi cruţarea vieţii a două milioane de militari ai Armatei Roşii s-au dovedit imbatabile, ungurii plecând acasă cu coada între picioare.
