Înălţarea Domnului, cunoscută şi sub numele de Ispas în anumite regiuni ale României, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Aceasta marchează ziua în care, la 40 de zile după Învierea sa, Iisus Hristos s-a înălţat la cer, în prezenţa ucenicilor săi, conform relatărilor din Noul Testament (Luca 24:50-53 şi Faptele Apostolilor 1:9-11). Sărbătoarea este fixată întotdeauna într-o zi de joi, în cea de-a şasea săptămână după Paşte.
Credincioşii ortodocşi participă în această zi la slujbe speciale care au loc în biserici. Liturghia de Înălţare este deosebit de solemnă şi include rugăciuni şi cântări specifice, una dintre cele mai importante fiind troparul Înălţării, care exprimă bucuria şi măreţia momentului în care Hristos s-a înălţat la cer.
În România, sărbătoarea Înălţării Domnului este marcată printr-o serie de tradiţii şi obiceiuri care variază de la o regiune la alta. În multe locuri, ziua de Înălţare este asociată cu pomenirea morţilor, cunoscută sub numele de Moşii de Ispas. În această zi, se fac parastase şi se împart pomeni în memoria celor adormiţi, oferindu-se pâine, colivă, fructe şi alte alimente. Există, de asemenea, obiceiul de a vopsi ouă roşii, similar cu Paştele, care sunt apoi împărţite şi consumate în familie sau oferite celor săraci.
În unele zone, se culeg plante de leac, cum ar fi leuşteanul, şi se pun la ferestre sau la uşi pentru a alunga spiritele rele. Se spune că aceste plante au puteri tămăduitoare speciale dacă sunt culese în ziua de Ispas. Masa de Înălţare este bogată şi variată, incluzând de multe ori preparate din miel sau ied, amintind de Paşte, precum şi diferite prăjituri şi plăcinte tradiţionale.
Un alt obicei este ridicarea steagurilor sau a unor bâte împodobite cu flori şi panglici colorate, simbolizând înălţarea Domnului şi dorinţa oamenilor de a fi mai aproape de divinitate. De asemenea, oamenii îşi stropesc animalele şi gospodăriile cu apă sfinţită pentru a le proteja de boli şi de spiritele rele. Există şi superstiţia că în această zi nu este bine să se muncească la câmp sau în gospodărie, pentru a nu atrage ghinionul sau vremea rea.
