Aţi crescut ca nişte vipere la sânul acestui neam, iar singurul lucru pe care îl ştiţi este să otrăviţi şi ceea ce mai este bun în acest popor, şi ceea ce mai este frumos în această ţară…
În timp ce voi vedeţi doar leneşii şi beţivii noştri, ţăranul român munceşte cinstit ca să culeagă rodul acestui pământ şi să dea de mâncare şi altora; în timp ce voi vorbiţi despre nimicnicia românilor, tinerii noştri câştigă olimpiadele internaţionale şi marile premii pentru inventică din mai toată lumea; în timp ce voi ne denigraţi înaintaşii, marile personalităţi ale istoriei le dau putere celor care vor să transforme în bine această ţară…
Voi priviţi mereu în jos, cu plăcere, la gropile de gunoi, încercând să ne trageţi pe toţi în ele, dar vă deranjează să vă uitaţi şi în sus, la munţii falnici care sunt coloana vertebrală a românilor.
Rânjiţi satisfăcuţi la orice nereuşită a noastră şi ne blestemaţi orice succes. Alogeni până şi în suflet, vă doare frumuseţea acestor locuri, puritatea românului adevărat, faptul că încă suntem aici.
Nu vă faceţi iluzii prea mari. Vom fi aici şi atunci când voi nu veţi mai fi decât oale şi ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de ruşi şi nici voi, cei fără suflet, năimiţi unor interese străine, nu o să puteţi ucide sufletul acestui neam.
Vă scriu acestea cu superioritatea celui care ştie că nu sunteţi decât nişte năpârci. Nu pentru că aţi putea înţelege ceva, ci pentru a şti că suntem aici şi că suntem cu ochii pe voi. Va veni şi ceasul în care veţi da socoteală!
