În fiecare an, înaintea sărbătorilor pascale apare o mică dilemă: Se spune corect Paşti sau Paşte? Explicaţia a dat-o lingvistul George Pruteanu.
Acesta spunea că sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică „pesah” – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de „pască”). La plural, acest cuvînt face „paşti”: o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: „să pască, să paşti” sau a naşte: „să nască, să naşti”.
„Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul „Paşte”, spunându-se, firesc, fie „sărbătorile de Paşti”, fie „sărbătoarea Paştelui”. Amândouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”, explica George Pruteanu.
Filologul dădea şi câteva exemple. „Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), câteva atestări ale cuvîntului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă. La Coresi aflăm „Paştile” („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), ca şi la Varlaam („mieluşelul Paştilor”), dar în marea Biblie de la 1688 găsim „Paştele” („Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi”).
Venind mai încoace, la Coşbuc găsim „Paşti” („Era după Paşti şi era un timp bun”), dar la Negruzzi, Haşdeu sau Delavrancea, „Paştele”: iată un citat din Haşdeu: „Ţara mai întâi de toate; Paştele mai pe urmă!”). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural, a mai spus George Pruteanu.
Filologul a mai precizat şi că există un nume de persoană, destul de frecvent în multe ţări, inclusiv a noastră, legat de sărbătoarea Paştelui. E vorba de numele Pascal, foarte obişnuit în româneşte sub forma Pascu.
Iniţial, el era atribuit îndeobşte celor născuţi în această perioadă. Originea numelui e uşor depistabilă: ea se află în adjectivul latinesc paschalis (derivat din substantivul pascha) şi care înseamnă „pascal”, „de Paşti”, ceva care ţine de sărbătoarea Paştilor. În documente româneşti, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim deja varianta autohtonă Pascu.
Români din toate țările, uniți-vă!
Paşti sau Paşte? Lingviştii au făcut lumină
7 aprilie 2018
(714 vizualizări)
Dacă v-a plăcut acest articol, daţi-ne un like:
- Tags:
- corect,
- pasti,
- pruteanu,
- dilema,
- sarbatorilor,
- lingvistul,
- paste
Adăugaţi un comentariu:
Folosind un cont de facebook:
sau folosind formularul următor:
Nume:
Email:
Comentariul:
Cod siguranţă:
Din aceeaşi categorie:
Top articole
-
Suporterii Lupilor Galbeni în doliu! Fiul ziaristul Ionel Lutan a încetat din viaţă la numai 29 de ani!
-
FOTO Ghici cine este directorul ploieştean care a scris documentele prezentate
-
Cum au devenit sportivii bătaia de joc a Ploieştiului!
-
V-am scos din "mizerie".....
-
Angajaţi fantomă la CSM Ploieşti!
-
Botez: "Vrem ca CSM să nu mai fie o problemă pentru municipalitatea ploieşteană!"
-
Suporterii îşi continuă lupta cu oficialii Petrolului! "Scrisoarea suporterilor petrolişti"
-
Suporterii Petrolului acuză: "Interese obscure în spatele ameninţărilor Veoliei"!
-
Bătaia de joc DELIMANO! În afară e vopsit gardul, înauntru leopardul!
-
Sfaturi utile pentru îngrijirea şi înlocuirea lamelelor de ştergătoare
Anul IX - ediţia nr. 2760
Copyright © 2011 - 2020 Ştiri Actuale
Copyright © 2011 - 2020 Ştiri Actuale
ISSN–L 2344 – 3006, ISSN 2344 – 3006
Actualizat la 26 mai 2020
Autentificare
Autentificare
