În fiecare an, înaintea sărbătorilor pascale apare o mică dilemă: Se spune corect Paşti sau Paşte? Explicaţia a dat-o lingvistul George Pruteanu.
Acesta spunea că sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică „pesah” – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de „pască”). La plural, acest cuvînt face „paşti”: o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: „să pască, să paşti” sau a naşte: „să nască, să naşti”.
„Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul „Paşte”, spunându-se, firesc, fie „sărbătorile de Paşti”, fie „sărbătoarea Paştelui”. Amândouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”, explica George Pruteanu.
Filologul dădea şi câteva exemple. „Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), câteva atestări ale cuvîntului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă. La Coresi aflăm „Paştile” („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), ca şi la Varlaam („mieluşelul Paştilor”), dar în marea Biblie de la 1688 găsim „Paştele” („Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi”).
Venind mai încoace, la Coşbuc găsim „Paşti” („Era după Paşti şi era un timp bun”), dar la Negruzzi, Haşdeu sau Delavrancea, „Paştele”: iată un citat din Haşdeu: „Ţara mai întâi de toate; Paştele mai pe urmă!”). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural, a mai spus George Pruteanu.
Filologul a mai precizat şi că există un nume de persoană, destul de frecvent în multe ţări, inclusiv a noastră, legat de sărbătoarea Paştelui. E vorba de numele Pascal, foarte obişnuit în româneşte sub forma Pascu.
Iniţial, el era atribuit îndeobşte celor născuţi în această perioadă. Originea numelui e uşor depistabilă: ea se află în adjectivul latinesc paschalis (derivat din substantivul pascha) şi care înseamnă „pascal”, „de Paşti”, ceva care ţine de sărbătoarea Paştilor. În documente româneşti, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim deja varianta autohtonă Pascu.
Paşti sau Paşte? Lingviştii au făcut lumină
2 mai 2021
- Tags:
- corect,
- pasti,
- pruteanu,
- dilema,
- sarbatorilor,
- lingvistul,
- paste
Din aceeaşi categorie:
Top articole
-
Comuna Târgsoru Vechi rămâne fără primar! În plin proces de transfer la PSD, Nicolae Drăgan pierde procesul cu ANI!
-
FOTO Accident grav pe DN1A, în zona comunei Târgşoru Vechi, intersecţia spre Negoieşti
-
O ploieşteancă reînvie o tehnică asiatică veche de două secole. Imagini superbe din piese mici cât vârful de ac /FOTO
-
Lume rea...Tzancă Uraganu, lăsat pieton de poliţişti, din cauza vitezei!
-
Tupeu marca CSM Ploieşti! Miliţianul şef merge mai departe. Posturi noi pentru metodişti: team manager şi scouter!
-
15 ani de muncă şi zeci de medalii: Povestea tânărului karateka Alexandru Goicea
-
Explozie la Spitalul Judeţean Ploieşti, la ATI-ul Secţiei Infecţioase Movila!
-
Directorii din Primărie vor să fie primari! Simona Dolniceanu, candidatul România în Acţiune la şefia Ploieştiului
-
Protest al jurnaliştilor prahoveni faţă de comportamentul de tip interlop în sediul Primăriei Ploieşti
-
Volosevici încearcă să îşi spele imaginea pe spatele problemelor Petrolului!
Anul - ediţia nr. 3426
Copyright © 2011 - 2024 Ştiri Actuale
Copyright © 2011 - 2024 Ştiri Actuale
ISSN–L 2344 – 3006, ISSN 2344 – 3006
Actualizat la 19 martie 2024
Autentificare
Autentificare