Intenţia de a amâna majorarea salariului minim în aşteptarea unui studiu complex a fost uitată repede la presiunea sindicatelor şi principalului partid de opoziţie. Dovadă că nimeni nu se crampona la modul serios de respectivul studiu. Potrivit site-ului ActiveNews, Guvernul n-a încercat să reducă cuantumul majorării, a acceptat chiar să dea mai mult cu 50 de lei decât cei 1.200 lei stabiliţi iniţial de fostul Executiv, dar n-a cedat un pas la capitolul termen de implementare.
De ce însă tocmai din mai? De ce nu din iunie, ca să avem 6 luni curate cu salariu minim majorat în 2016?
Convingerea noastră este că amânarea până în mai n-are nimic de-a face cu vreun studiu savant care să radiografieze impactul majorării ci pur şi simplu cu alegerile locale programate în iunie, probabil în jurul datei de 15. O parte a electoratului va simţi ceva mai mulţi bani prin portofel exact la începutul lunii iunie dacă majorarea salariului minim operează din mai. Dacă salariul minim intra în pâine din ianuarie impactul decizei se disipa complet 6 luni mai târziu. Aşa, cu peste un milion de votanţi ceva mai satisfăcuţi, Guvernul de tehnocraţi are motive să spere că PNL (partidul de care se poate agăţa premierul Cioloş pentru o nouă numire) nu va fi penalizat prin ricoşeu cum s-ar fi întâmplat în ipoteza renunţării la creşterea salariului minim ba chiar că va primi ceva voturi în plus şi că PSD nu va capitaliza decât în mică măsură majorarea veniturilor unui segment al populaţiei care votează de regulă cu acesta.
Efectuarea unui studiu de impact în condiţiile în care doar 40.000 de bugetari mai au salariul minim pe economie era oricum un argument cam forţat pentru a menţine nivelul actual al salariului minim pe economie de 235 euro, cu atât mai mult cu cât bulgarii ajungeau la rândul lor la 214 euro din ianuarie, după ultima decizie de majorare a salariului minim luată la Sofia. Iar faptul că peste un milion de lucrători din privat sunt plătiţi cu salariul minim ţine mai mult de practica evaziunii fiscale, în condiţiile în care taxele pe muncă sunt într-adevăr mari, decât de marjele minuscule de profit cu care ar opera întreprinzătorii privaţi. Obervaţia că angajatorii se gândesc mai mult la amortizarea investiţiilor decât la împărţirea profitului cu angajaţii rezultă şi din modul în care a fost reflectată ultima reducere a CAS-ului în veniturile lunare (5%, doar de la angajator, din octombrie 2014). Dacă e să ne luăm după salariul mediu din noiembrie 2014 (în creştere cu doar 2,2% faţă de octombrie), angajatorii au păstrat pentru ei peste jumătate din reducerea CAS.
Este posibil totuşi ca studiul de care a făcut mare tam-tam Guvernul Cioloş pentru că să renunţe apoi cu mare uşurinţă la acesta să apară în perioada următoare din zona analiştilor "independenţi” dar cu proiecte de cercetare sponsorizate din zona privată. Imi amintesc de altfel de analiza lui Florin Câţu din acest an ce arată cum a crescut şomajul în rândul tinerilor simultan cu majorarea salariului minim, uitând să lege de acest fenomen numărul mai mic de absolvenţi de Bac din perioada analizată, fapt ce ar fi explicat mai simplu creşterea şomajului în rândul acestora.
(1).jpg)
.jpg)
