La un an şi jumătate după ce „s-a spurcat“ la capitalism şi a dat liber la patroni şi firme, Partidul Comunist din Cuba anunţă noi măsuri de încurajare a sectorului „non-stat“. Criza i-a forţat pe oficialii de la Havana să apeleze la măsuri care, în urmă cu puţin timp, erau de neconceput în statul comunist. Având grijă să „ocolească" termenul „privat", tovarăşii anunţă acum planuri pentru a încuraja sectorul „non-stat".
„Astăzi, aproape 95% din din Produsul Intern Brut este generat de stat. În patru sau cinci ani, 40-50% din PIB va rezulta din diferite forme de producţie non-stat", a declarat Esteban Lazo Hernandez, membru cu state vechi al biroului politic de la Havana.
Lazo, considerat de mulţi principalul ideolog al Partidului Comunist din Cuba, a spus că extinderea antreprenoriatului şi veniturile obţinute din aceasta vor forţa statul să-şi îmbunătăţească eficienţa pentru a face faţă schimbării. China şi Vietnamul au adoptat strategii similare în ultimele decenii, dând naştere sistemului cunoscut simplu ca „socialism de piaţă".
Raul Castro a militat pentru această reorientare economică încă de când a preluat frâiele puterii de la fratele său, revoluţionarul Fidel, în 2008. Preşedintele cubanez şi-a arătat în repetate rânduri dorinţa ca statul să renunţe la actualul sistem bazat pe activităţi economice secundare precum agricultură şi retail în favoarea unui model axat pe antreprenoriat.
A demonstrat asta în decembrie 2010, când a demarat cea mai amplă reformă economică din 1960 şi până în prezent. Cu scopul declarat de a combate criza, comuniştii au început atunci să le permită cubanezilor să cumpere şi să vândă case şi maşini, au acordat mult mai uşor licenţe pentru cei care vor să-şi deschidă mici afaceri. Cei mai mulţi dintre noii „patroni" vând cafea şi mâncare direct din curtea locuinţelor, practică taximetria, închiriază camere, fac mobilă sau vând de la DVD-uripiratate până la vin de casă.
Aproximativ 85% din cubanezii care lucrează, adică aproximativ 5,1 milioane de persoane, sunt bugetari şi câştigă, în medie, 20 de dolari pe lună. Au însă acces la servicii medicale, educaţie şi bunuri subvenţionate (şi raţionalizate).
Proprietatea privată este nucleul capitalismului, aşa că acceptarea acesteia într-o ţară în care încă se scandează sloganuri precum „Socialism sau moarte!" i-a uimit pe mulţi. Cetăţenii nu au însă încredere în liberalizarea pieţei imobiliare. Mulţi încă trăiesc cu ecourile naţionalizărilor care au avut loc după revoluţia din 1959, se tem că statul va impune un preţ-standard pe metru pătrat şi că piaţa nu va fi, de fapt, liberă. Compensaţiile sau retrocedările rămân încă un subiect-tabu pentru Guvernul de la Havana.
Printre obiectivele planului se numără reducerea numărului bugetarilor cu 20%, adică aproximativ un milion, eliminarea subvenţiilor, trecerea la un sistem social mai suplu şi acordarea unei autonomii mai puternice pentru companiile controlate de stat. De când Raul Castro este preşedinte, numărul antreprenorilor s-a dublat, ajungând la 300.000, iar alţi 200.000 de cubanezi au profitat de programul de încurajare a fermierilor.
De un an şi jumătate, Cuba capitalistă se zbate între economia de piaţă şi mentalitatea că aceia care vor să strângă averi fac rău statului. Reformele au loc, însă într-un ritm mai lent decât îşi doreşte preşedintele Castro. Deja, mulţi dintre cei care au vrut să simtă gustul capitalismului s-au lăsat păgubaşi pentru că afacerile nu le-au mers cum s-au aşteptat.
Peste 30.000 de cubanezi au ales deja să ceară anularea licenţelor pentru că ieşeau pe minus la sfârşit de lună (o serie de taxe trebuie achitate lunar, indiferent de câştiguri/pierderi).
300.000 este numărul oficial al antreprenorilor cubanezi, care s-a dublat de când a venit Raul Castro la putere.
