Societatea care a concesionat de la Consiliul Judeţean Tulcea suprafaţa pe care s-a aflat lagărul din satul Periprava, comuna CA Rosetti, judeţul Tulcea, doreşte să amenajeze un muzeu în memoria victimelor comunismului. Administratorul societăţii Gelmin SRL, Sorin Ovidiu Ros, a declarat pentru AGERPRES că intenţia anunţată public încă de acum câţiva ani se va concretiza în funcţie de descoperirile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
“Am discutat cu rude ale persoanelor decedate în lagărul comunist, cu urmaşi ai foştilor lucrători ai penitenciarului, dar şi cu reprezentanţi ai Institutului, însă până în momentul de faţă nu avem scrisori, fotografii, obiecte personale sau copii ale planurilor fostei închisori care ar putea fi expuse într-un spaţiu de aici”, a afirmat reprezentantul firmei private, Sorin Ovidiu Ros.
Acesta şi-a exprimat disponibilitatea pentru realizarea unui spaţiu muzeal, în parteneriat cu IICCMER, care a oferit deja copii ale unor scrisori semnate de foşti deţinuţi şi a menţionat că există posibilitatea ca viitorul loc expoziţional să prezinte şi înregistrări video.
Spaţiul muzeal în memoria victimelor lagărului comunist ar putea fi amenajat în fosta şcoală a copiilor foştilor angajaţi ai penitenciarului sau la Casa Roşie, punct de reper al zonei.
În cimitirul din satul Periprava, IICCMER a descoperit la începutul acestei săptămâni, lângă o cruce înaltă neinscripţionată, câteva schelete, unul dintre acestea având oasele de la picioare încrucişate şi legate cu sârmă, iar altul fiind mutilat.
Ulterior, IICCMER a depus plângere penală la Parchetul instanţei supreme împotriva fostului comandant al lagărului de la Periprava, Ioan Ficioru, pentru acuzaţia de genocid. Acesta, potrivit Institutului, a impus şi a întreţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor în colonia de muncă Periprava, în perioada 1958-1963, din cauza căruia 103 persoane, condamnate politic, şi-au pierdut viaţa.
„Aşa milă îmi era de ei, săracii! Şi flămânzi, şi cu lanţuri la picioare, treceau prin sat. Şi erau mulţi şi săracii nevinovaţi. Le lăsam în tufe o bucată de pâine, dar dacă-i prindeau îi băteau”, a declarat pentru AGERPRES Varvara Lividov, în vârstă de 84 de ani.
Alţi locuitori au afirmat că bătrânii le-au povestit despre persoanele care erau îngropate de vii în cimitirul satului, trupurile deţinuţilor fiind transportate cu căruţa uneori, alteori fiind învelite în rogojini din stuf pe care le legau la capete şi le aruncau apoi în Dunăre.
Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi a fost de acord ca IICCMER să desfăşoare investigaţii arheologice în perimetrul cimitirului din satul Periprava pentru a identifica groapa comună unde au fost înhumaţi deţinuţii politici care au murit la colonia de muncă Periprava în perioada 1957-1964, noi cercetări urmând să aibă loc luna viitoare.
După anul 1964, colonia de muncă de la Periprava a devenit penitenciar de drept comun.
