Valori? Principii? Tot mai îndepărtate... Sunt un naiv, simplu trecător, pe aici, prin urbe. Nu fac decât să văd, să tac şi să mă întristez, gândindu-mă adesea la forma hidoasă a motorului generator de factori determinanţi de idei şi concepte. Factori tot mai evidenţi în toate mediile de care ne lovim în fiecare zi. Plecând de la premisa că ideea lui Petre Ţuţea "Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii împotriva calităţii", consider că se colantează foarte bine pe tapetul vieţii citadine. Uităm să ne mai trăim propriile vieţi şi să ne urmăm propriile destine. Simplităţile au dispărut demult, bucuria rezumându-se doar la materie, la lucrurile palpabile, care aduc o satisfacţie imediată. Suntem nişte simple mime, nişte actori pe o scenă învechită de vremi, iar în sală spectatorii sunt doar himere.
Pot spune că jucăm roluri care sunt contemporane unor personaje din epoci vechi. Ne trezim singuri, simulând trăiri intense ale unor gânduri de bine, ceea ce ne epuizează. Ritmul alert de zi cu zi, ne-a aruncat într-o monotonie de care am devenit dependenţi. Neimplicarea la viaţa politică, ne face părtaşi sau mai bine zis direct vinovaţi de greşita creionare a unui viitor, pe care desenatorii l-au trăit deja, neadaptat la cerinţele viitorului nostru. Dezinteresul noii generaţii naşte practic o evoluţie haotică a lucrurilor. Caracterizaţi de o formă de cutezanţă distructivă şi cu puţine noţiuni elementare de cunoaştere, încercăm să răzbim, parând realitatea. Ireversibilitatea timpului în contextul lipsei aducerii unui aport al noilor mentalităţi şi ideologii, este în dezavantajul unei naţii, cimentând lacune în destinul unei generaţii de sacrificiu.
.jpg?width=180&height=180&cropratio=1:1&image=/images/stories/aeroport(1).jpg)
