România are cea mai mică rată de absolvire a învăţământului superior din Europa. Cum se explică acest paradox, într-una dintre ţările cu cele mai multe universităţi de pe continent?

Doar unul din cinci români de până în 35 de ani a absolvit o formă de învăţământ superior. De mirare, nu? Cu atât mai mult cu cât instituţiile din sistemul universitar autohton sunt cunoscute mai degrabă pentru titulatura de „fabrici de diplome“ decât pentru criteriile dure de admitere.

Şi asta, în condiţiile în care numărul absolvenţilor români (de doar 4,5 milioane, în anul 2000) a cunoscut o creştere spectaculoasă, de peste zece procente anual - spre comparaţie, media la nivelul UE a fost de 2,3%. Iar această pondere va creşte, probabil, în continuare, cu atât mai mult cu cât „noi, ca şi Ungaria şi Bulgaria, avem un învăţământ de foarte slabă calitate, cu foarte multe universităţi neperformante şi cu o reală explozie de diplome în domenii precum ştiinţele economice şi ştiinţele sociale“, spune Cătălin Ghinăraru, cercetător în domeniul muncii şi protecţiei sociale.

Şi totuşi, revenind, avem cea mai mică rată de absolvire de pe continent. În cuvintele specialistului sus-menţionat, una dintre explicaţii este evidentă: „să nu uităm că jumătate din România trăieşte în rural, marea masă a studenţilor provenind din mediul urban mare. Din această perspectivă pare atât de mic numărul de absolvenţi, pentru că suntem obişnuiţi ca toată lumea de la oraş să aibă măcar o diplomă de facultate, dacă nu şi de masterat sau de doctorat“.

„Intelectualii“, de trei ori mai avuţi

Potrivit diverselor analize ale Eurostat (institutul de statistică al UE), „există o legătură de necontestat între gradul de participare la învăţământul terţiar şi produsul intern brut per capita“ - aşa se face că cele mai mari rate sunt raportate de Luxemburg, Irlanda şi Marea Britanie. Aşadar, chiar dacă pare foarte mică., „cifra este realistă, iar în analiza ei trebuie să ţinem minte că am pornit de la o valoare extrem de joasă. Ba chiar mi se pare o pondere prea mare, raportat la posibilităţile reale ale economiei româneşti de a absorbi această masă de oameni, raportat la PIB/capita şi la alţi indicatori similari.“, spune Cătălin Ghinăraru.

Ce impact are această ne­con­cordanţă asupra pieţei muncii? Deşi, din totalul categoriilor sociale analizate la nivelul UE, absolvenţii de facultate înregistrează cea mai mică rată a şomajului, un raport al Comisiei arată că există şase state în care numărul persoanelor cu studii superioare rămase fără loc de muncă s-a dublat. Şi, din păcate, România se numără printre ele.

Alţi factori care au stat la baza acestui record negativ sunt abandonul şcolar (există facultăţi a căror cohortă de studenţi se înjumătăţeşte între primul şi ultimul an) sau lipsa precedentului - potrivit analizelor Comisiei, copiii au şanse cu 50% mai mari de a urma o formă de învăţământ superior dacă ambii părinţi au o diplomă universitară, cazuri care la noi cad mai degrabă în categoria excepţiilor.

Trăgând linie, mai merită amintit că ţara noastră are cea mai mică rată de absolvenţi chiar şi în condiţiile în care diploma aduce după sine o creştere masivă a salariului: aşa se face că, în România, diferenţa dintre veniturile persoanelor cu studii gimnaziale şi ale celor cu diplomă universitară este cea mai mare din Europa, cei din urmă câştigând în medie 4.400 de euro pe an, faţă de 1.600 de euro, cât le revin angajaţilor cu opt clase, sau de 2.500 de euro, cât primesc absolvenţii de liceu.