Revoluţionarii, nemulţumiţi de reprezentanţii  Armatei şi Miliţiei, prezenţi la eveniment

Sala Marii Uniri din Palatul Culturii, gazda unui eveniment important pentru revoluţionarii ploieşteni, invitaţi aici pentru o readucere aminte a ceea ce s-a întâmplat, la Ploieşti, în acele zile memorabile din Decembrie 1989, s-a dovedit a fi mult prea mare, din cele 100 de locuri, mai mult de jumătate au rămas goale! Şi asta în ciuda faptului că la simpozionul-dezbatere, prilejuit de împlinirea unui sfert de veac de la Revoluţia Română, au fost prezente personalităţi marcante prahovene: Rodica Paraschiv – prefectul judeţului, prof.univ.dr. Petre Ţurlea - cunoscut istoric şi fost deputat în primul parlament al României, dr.Marcel Chiriţescu – fost deţinut politic şi revoluţionar, fost deputat, general (r.) Gheorghe Berheciu şi col. Vasile Grigore - coordonatori ai acţiunilor Armatei şi Miliţiei în timpul Revoluţiei din Ploieşti, precum şi ec.Nicolae Bălănoiu - reprezentantul Asociaţiei Revoluţionarilor 1989 Ploieşti, care a organizat acest eveniment, personalitate cunoscută şi respectată, domnia sa având cel mai lung mandat de prefect din istoria post-revoluţionară a Prahovei. „Să fie oare  o nemulţumire şi o indiferenţă a acestora faţă de guvernanţii ţării, care după 1989 i-a umilit şi izolat?”..., s-a întrebat, jenat, referindu-se la revoluţionarii absenţi, Nicolae Bălănoiu, moderatorul manifestării omagiale.

Evenimentul a debutat cu un minut de reculegere în memoria eroilor prahoveni căzuţi la datorie, inclusiv a revoluţionarilor morţi pe cale naturală în această perioadă. După ce a făcut o scurtă incursiune în actiunile revoluţionarilor ploieşteni, susţinuţi puternic de populaţie, despre năzuinţele şi idealurile pentru care au luptat ei în Decembrie 89, Nicolae Bălănoiu a spus: „Cred că a sosit momentul ca şi revoluţionarii să fie atraşi în rezolvarea problemelor obştei. De asemenea, consider de datoria mea să supun atenţia dnei prefect o idee interesantă şi anume înfiinţarea, în cadrul Muzeului de Istorie, a unei secţii dedicată Revoluţiei din Prahova”.

Luând cuvântul, dna Rodica Paraschiv a mărturisit emoţia cu care a venit  la acceastă primă  întâlnire cu revoluţionarii ploieşteni: „ Această perioadă de 16-25 decembrie nu prea ştim cum s-o tratăm. Să-i  zicem La mulţi ani, Democraţie, La mulţi ani, România – care a reuşit să se integreze în structurile euro atlantice, La mulţi ani, economie de piaţă sau să zicem doar Să-i odihnească Dumnezeu pe cei care şi-au dat viaţa în Revoluţie! Nouă ne revine sarcina să-i ajutăm pe urmaşii lor, pe supravieţuitorii  Revoluţiei în rezolvarea unor probleme, nu neapărat cele referitoare la bani, ci la multe alte probleme care îşi pot găsi, uneori, rezolvarea în spiritul legii. Eu nu sunt un om politic, la Revoluţie aveam 26 de ani, eram inginer constructor şi, bineînţeles, membru de partid. După 89, am considerat că politica nu mă atrage, m-am regăsit în profesia mea, aici îmi era rostul. Mă regăsesc şi acum, în instituţia Prefecturii, în cadrul căreia încerc să fiu de folos oamenilor, inclusiv dvs, prin faptul că am devenit un mediator între noi şi alte instituţii care vă pot ajuta, repet, în cadru legal. Uşa mea a fost şi rămâne deschisă revoluţionarilor, aşa cum o face dl Vasile Stan, preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor, care nu ezită să-mi ceară sprijinul în anumite probleme. Mi-aş mai dori să încercăm cu toţii  să fim mai buni cu noi şi respectuoşi cu cei din jurul nostru. M-aş bucura ca să ne ajutaţi în cât mai multe acţiuni educative şi de conştientizare a oamenilor, să fim fericiţi că am trăit Istorie. Cei 25 de ani scurşi de la Revoluţie nu trebuie să devină o legendă, a fost ceva adevărat, da!, am trecut prin Istorie, o istorie vie. Şi pentru ca vorbim de istorie, cred că infiinţarea unei secţii a Revoluţiei Române din Prahova, la  Muzeul judeţean de istorie, este o idee binevenită, care se poate realiza. La mulţi ani!”

În alocuţinea sa, istoricul Petre Ţurlea a ţiunt să prezinte câteva concluzii ale sale referitoare la Revoluţie: “ Este indiscutabil faptul că poporul român a dorit înlăturarea regimului comunist dictatorial, dar, în acelaşi timp, ca istoric, nu pot să trec cu vederea cel puţin două lucruri discutabile. În ziua de 22 decembrie mă aflam la Bucureşti, unde am văzut cum, din aripa stângă a Palatului Republicii, fost Regal, se trăgeau rafale de arme automate spre balconul CC. Era ora 19,oo. După circa o jumătate de oră , Armata a răspuns, trăgând spre Palat, pe care l-au incendiat. Aşa-zişii terorişti care au tras din Palatul Republicii au fost arestaţi, dar nimeni nu a mai ştiut de ei, aceştia dispărând pur şi simplu! Realitatea este că pe zidurile CC nu era nicio urmă de glonţ şi nici măcar o singură  victimă înregistrată în rândul manifestanţilor aflaţi în Piaţă.  Aşadar, teroriştii au tras cu gloanţe oarbe, în timp ce Armata a tras pe bune, inclusiv în clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, acest ultim atac fiind făcut după ce generalul Voinea ordonase încetarea focului! Comanda de foc în clădirea Bibliotecii se spune că ar fi aparţinut lui Caramitru, aflat în apropierea lui Ion Iliescu, cel care avea să devină şeful statului. Acest spectacol de sunet şi lumină, transmis în direct la TV, a fost diversiune sau nu? Aici apare a doua problemă: cum se explică faptul că 80% dintre cei care au preluat noua putere, în frunte cu Ion Iliescu, sunt foşti comunişti internaţionali şi spioni ai Moscovei: Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Dan Marţian, gen.  Militaru ş.a., fapt ce conduce la ideea că schimbarea regimului a fost lovitură de stat în folosul Rusiei! Să ne mai mirăm de ce, în 1991, Ion Iliescu s-a opus reunirii Basarabiei cu România, lăsând această palmă de pământ românesc tot in sfera de influenţă Moscovei!”

La rândul său, revoluţionarul Marcel Chiriţescu a mărturisit: “Mă număr şi eu printre milioanele de oameni care cred în magia cuvintelor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, la care eu aş adăuga Democraţie. Credeam că toate acestea vor deveni realitate după 89 când, pe buzele tuturor, au fost şi aceste cuvinte, dar n-a fost să fie! Mai mereu a fost aşa în ţara noastră. Iată ce scria poetul Topârceanu (1866-1937), în poezia sa „Balada corbilor”: Posomorâţi, cu gheara lungă, / Cu pliscuri negre de oţel, / Ne-am infruptat cât să ne-ajungă, / Din prânzul marelui Măcel. / Cu patrioţii la paradă, / Amestecaţi printre eroi, / De-a valma coborâm în stradă, / Dar nu ne ducem la război!...”

Ultimii doi vorbitori, general (r) Gh. Berheciu şi col.Vasile Grigore au stârnit proteste în sală, revoluţionarii reproşându-le acestora unele acţiuni contra-revoluţionare, cei mai vehemenţi fiind revolutionarii Viorel Bulgaru şi Petre Pascu. Şi prof. Ţurlea a fost privit cu rezerve, mai ales atunci când l-a acuzat pe Iliescu, ca fiind cominternist, ştiindu-se faptul că imediat după Revoluţie dl Ţurlea i-a fost devotat preşedintelui Iliescu, domnia sa chiar fiind preşedintele FSN Prahova, ca, ulterior, să se dezică de şeful statului!

Evenimentul omagial s-a încheiat cu certuri şi îmbrânceli între revoluţionari, spre dezamăgirea personalităţilor invitate, care au părăsit sala.