Un tânăr care a reuşit performanţe importante în timpul guvernelor Ponta şi Cioloş a fost exclus din ”schemă” de executivul Grindeanu. Acum, el ne spune cum se trag sforile pentru posturile ”călduţe” din administraţia de stat.

Cristian Botan a lansat, în anul 2012, un site de recrutare în administraţie, PublicJob.ro. Realizarea a atras atenţia guvernului de atunci, care i-a propus tânărului să dezvolte pentru stat un astfel de site.

Portalul dezvoltat de Botan, posturi.gov.ro, a ajuns la 2,3 milioane de vizitatori unici, fiind cel mai accesat site guvernamental din România. Însă, spune chiar creatorul său, acest site nu a reuşit să elimine ”pilele”, marea problemă a angajărilor la stat. Într-o postare pe Facebook, tânărul prezintă cinci metode prin care se fraudează angajările la stat în România.

„În ultimii 5 ani am urmărit îndeaproape concursurile de angajare în administraţie. Pentru încurajarea transparenţei şi combaterea situaţiilor frecvente de favoritism şi nepotism, în 2012 am creat platforma PublicJob.ro, adoptată ulterior de Guvern drept posturi.gov.ro, unde sunt centralizate aproape toate angajările şi promovările din sectorul public. Contrar tradiţiei, fără a costa câteva milioane de Euro, portalul posturi.gov.ro a devenit cel mai accesat site guvernamental, cu mai bine de 2.3 milioane vizitatori unici şi 68 milioane vizualizări ale anunţurilor.

A fost recunoscut drept exemplu de bună practică în cadrul Conferinţei Internaţionale Anti-Corupţie din Brazilia (2012), la Summitul Open Government Partnership de la Londra (2013), iar ca urmare a creării acestuia am avut onoarea de-a fi inclus în topul New Europe 100 al celor mai importanţi inovatori din Europa Centrală şi de Est, realizat în parteneriat de Res Publica, Google, Financial Times ş.a. (2014).

În ciuda acestor succese, site-ul nu poate rezolva problema fundamentală cu care ne confruntăm în sectorul public, respectiv angajarea oamenilor nu pe baza lucrurilor pe care le cunosc, ci pe baza a cine îi cunoaşte şi îi recomandă.

Mai jos sunt doar câteva dintre modalităţile prin care se facilitează fraudarea concursurilor de angajare în instituţiile publice:

Metoda 1: Timpul alocat pentru înscrieri – se stabileşte un interval cât mai scurt pentru depunerea dosarelor, astfel încât concurenţa să fie cât mai redusă. Acest interval este uneori de numai 5 zile, incluzând sfârşitul de săptămână. Rămân astfel 3 zile în care candidaţii de bună-credinţă trebuie să vadă anunţul, să-şi adune documentele necesare dosarului şi să se deplaseze fizic la instituţie pentru a-l depune. Ca regulă de lucru, e mult mai simplu să fraudezi un concurs cu 3 candidaţi, decât unul cu 39 (apropo de postul de la Senat despre care v-am scris cu câteva zile în urmă).

Metoda 2: Studiile necesare – se aleg domenii de studiu care n-au nimic de-a face cu activitatea funcţiei pentru care se organizează concursul. Spre exemplu, pentru funcţia de inspector la Compartimentul Relaţii cu Publicul al unei primării din judeţul iaşi se admit studii superioare în domeniul geografie. La fel şi pentru funcţia de consilier la Compartimentul Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale dintr-o casă judeţeană de asigurări de sănătate.

Metoda 3: Documentele necesare pentru dosar – se solicită adeverinţe, certificate, atestate sau diplome a căror obţinere depăşeşte calendarul stabilit pentru depunerea dosarelor. În absenţa acestor documente, dosarul este respins, iar ca o „pură coincidenţă” este destul de probabil ca unul dintre contracandidaţi să aibă deja toate aceste documente pregătite.

Metoda 4: Subiectele pentru proba scrisă – se stabileşte o bibliografie cât mai complexă, menită a descuraja candidaţii de bună-credinţă. Spre exemplu, pentru un post de director general în cadrul unui minister (concurs care se desfăşoară în această perioadă, de altfel), bibliografia cuprinde 29 legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru şi regulamente europene. Am făcut un exerciţiu simplu şi am adăugat toate cele 29 documente în acelaşi fişier Word, cu font Times New Roman de 12, la spaţiere de un rând. Rezultă 2.377 pagini (898.741 cuvinte, 5.489.741 semne) pe care trebuie să le înveţi în cele 12 zile stabilite între momentul în care postul a fost scos la concurs şi ziua în care susţii proba scrisă, adică o medie de 198 pagini/zi. Dacă totuşi te încăpăţânezi să încerci, atunci ia în calcul faptul că este destul de posibil ca unul dintre contracandidaţii tăi să aibă deja cele câteva subiecte de concurs posibile, adică va învăţa cam o pagină pe zi, iar acest lucru îi va fi mai mult decât suficient pentru a obţine punctaj maxim la proba scrisă.

Metoda 5: Interviul – se departajează candidaţii chiar şi la doar câteva puncte, suficiente însă pentru ca postul să meargă în direcţia prestabilită. O situaţie interesantă este aceea în care unul dintre candidaţi lucrează deja în instituţie sub o formă contractuală (detaşat, angajat temporar ş.a.) şi se prezintă pentru a fi intervievat ‘independent’ de oameni care-i sunt deja colegi de câteva luni sau uneori chiar de câţiva ani. Contestaţia faţă de rezultatul interviului este inutilă, dat fiind că nu poţi compara prestaţia ta faţă de cea a contracandidatului care a obţinut postul.

Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile simple prin care angajările în sectorul public sunt fraudate. Dacă astăzi ne este dat să remarcăm starea precară a sistemului nostru de sănătate, absenţa autostrăzilor, condiţiile deficitare din învăţământ, calitatea scăzută a serviciilor prestate de instituţiile noastre publice, dacă nu există jurnal de ştiri în care să nu fie prezentat cel puţin un caz de corupţie, atunci toate acestea sunt în fapt consecinţele principiilor greşite pe baza cărora se obţin posturile la stat. Avem nevoie de o reformă substanţială a administraţiei, cu accent pe transparenţă, evaluarea performanţei şi implementarea noilor tehnologii. În absenţa unei astfel de reforme, România va rămâne în continuare – aşa cum spunea cineva – «ţara mătuşilor, ţara soacrelor, ţara nepoţilor, ţara cumnaţilor». Pentru această reformă voi milita în continuare din afara sau din interiorul Palatului Victoria, în funcţie de interesul şi înţelepciunea celor aflaţi în Guvern”, scrie Cristian Botan.