Statele din Uniunea Europenă au semnat, în Japonia, tratatul internaţional ACTA, care reglementează produsele contrafăcute şi-şi întinde influenţa şi asupra pirateriei online. Conform site-urilor de specialitate, ACTA va reduce libertăţile pe internet. Printre ţările care au semnat tratatul la Tokyo se numără Polonia,Franţa, Finlanda, Irlanda, Italia, Portugalia, România, Grecia şi celelalte 21 de ţări ale Uniunii Europene, anunţă Associated Press. Până acum ACTA fusese semnată de Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Statele Unite ale Americii
După amânarea dezbaterilor pentru SOPA şi PIPA, legile americane împotriva pirateriei, activiştii pentru libertatea internetului şi-au găsit un nou adversar. ACTA este un tratat internaţional împotriva încălcării drepturilor de autor şi ar putea acţiona mai dur decât orice altă lege existentă, deoarece este semnată la nivel global şi va putea fi impusă.
Site-ul La Quadrature du Net, un grup care susţine drepturile şi libertăţile cetăţenior internetului şi menţinerea regulilor iniţiale ale spaţiului virtual: libera circulaţie a informaţiei, a selectat o parte din articolele tratatului care ar putea ameninţa libertatea utilizatorilor şi ar putea aduce o epocă neagră în istoria lumii virtuale.
ACTA acţionează prin impunerea de presiuni legale şi financiare asupra furnizorilor de internet, situaţie similară cu legile actuale din Franţa, unde utilizatorii prinşi de mai mult de trei ori descărcând fişiere piratate de pe internet au conexiunea închisă pentru o perioadă de timp, iar apoi se pot da sancţiuni asupra lor.
Astfel, scrie La Quadrature du Net, articolul 27.3 din ACTA vorbeşte despre „cooperarea" dintre deţinătorii de drepturi de autor şi furnizorii de internet. „Aceste mecanisme sunt numite de comisiile europene „măsuri extrajudiciare" sau „alternative la tribunal". Astfel, persoanele private şi organizaţiile de acest fel ar putea înlocui poliţia şi autorităţile în impunerea măsurilor punitive.
În articolul 27..4, ACTA stipulează că deţinătorii de drepturi de autor pot să obţină date personale ale utilizatorilor acuzaţi de încălcarea legilor, fără decizia unui judecător. În acest fel, tratatul strecoară o breşă gravă de intimitate. Articolul de lege nu obligă, dar ar putea fi schimbat în viitor prin amendamente. De asemenea, sancţiuni civile ar putea fi impuse împotriva intermediarilor tehnici (furnizori de internet) pentru ca aceştia să accepte cooperarea.
În plus, tratatul internaţional vorbeşte despre despăgubiri, dar acestea sunt aproape fixe, nevăzând gravitatea faptelor. Textul doreşte impunerea unor daune „prestabilite" şi, de asemenea, „daune adiţionale", adică daune care nu se bazează pe cuantumul profitului pierdut de către deţinătorii de drepturi.
Iar în articolul 23.1 se stipulează că sancţiunile penale ar trebui aplicate pentru infracţiuni la scară comercială. Termenul este vag, deschis la interpretări şi nu se ştie dacă se poate aplica şi la simpla împărtăşire între utilizatori, doar pentru scopul de a asculta muzică sau a privi filme şi nu doar la cei care facilitează acest lucru prin platformele sale.
Negocierile au fost ţinute în secret până în 2008 şi nu sunt conduse de nicio organizaţie internaţională. Acordul care ar putea pune capăt libertăţii pe internet se ascunde în spatele contrafacerii produselor farmaceutice, dar poate fi aplicat şi la domeniul drepturilor de autor de pe internet. În plus, unele surse au spus că autorităţile ar urma să aibă voie autorităţilor de control de pe aeroporturi şi de la frontiere să facă cercetări arbitrare asupra laptopurilor şi calculatoarelor personale, pentru a căuta conţinut multimedia piratat. Dacă se descoperă astfel de fişiere, călătorii ar putea fi amendaţi, iar aparatura confiscată.