În ultimele decenii petroliştii au observat un fenomen ciudat, în toată lumea: puţurile de petrol care erau considerate epuizarte din cauza exploatării, au început să se umple din nou cu „aur negru”. Explicaţia fenomenului o are o echipă de specialişti români care au studiat fenomenul încă din anii ’90.

Există două teorii despre originea petrolului. Prima este cea organică, sau biogenică, care aparţine savantul rus Mihail Lomonosov. El a spus că acest combustibil a apărut prin descompunerea, în anumite condiţii, a deşeurilor biologice, de-a lungul milioanelor de ani.

Spre deosebire de Lomonosov, o altă minte luminată, chimistul Dmitri Mendeleev, autorul tabelului periodic al elementelor, credea că petrolul reprezintă nu o substanţă formată în urma putrezirii plantelor şi animalelor ce au trăit cândva pe Terra, ci un material primordial, născut în strafundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţa acesteia, precum magma vulcanilor.

În ultimii ani s-a descoperit că multe dintre bazinele petrolifere, unde se credea că epuizarea combustibililor este totală, „musteau” de petrol. „Am găsit două astfel de câmpuri la graniţa dintre Georgia şi Azerbaidjan. Au produs petrol mai bine de un secol, apoi exploatarea a fost oprită, pe motiv de epuizare a zăcămintelor. Sondaje recente au demonstrat însă că acestea s-au refăcut. Similar stau lucrurile în privinţa unor câmpuri petroliere din regiunea Carpaţilor, dar şi din America de Sud. Am crezut că şi bazinul Romaskin ar fi epuizat, în proportie de 80% – aşa dovedeau sondajele de acum două decenii. Dar de câţiva ani, suntem martori unei creşteri de 2 milioane tone de petrol pe an, în acest bazin. Potrivit noilor estimări, bazinul poate produce petrol până cel puţin în 2200”, a afirmat Renat Muslimov, consilier economic al preşedintelui Tatarstanului, o republică a Federaţiei Ruse situată în nordul Mării Caspice.

În cazul oraşului Groznii, capitala Ceceniei, lucrurile par chiar mai ciudate. Exploatarea petrolului a început aici în 1897. Până în 1960, când zăcământul a fost considerat epuizat, s-au extras nu mai puţin de 100 milioane tone petrol brut. Spre surprinderea geologilor, în ultimii ani petrolul a început efectiv să ţâşnească din pământ, iar localnicii îl adună cu găleţile. Pericolul este imens, spun specialiştii, fiindcă poate izbucni oricând un incendiu catastrofal.

Situaţia s-a repetat şi în cazul bazinului petrolifer Eugene Island, din largul coastelor Louisianei, SUA. Rezervele de aici au fost considerate epuizate, dar în ultimul deceniu mai multe sondaje au arătat că ele s-au restabilit, extracţia atingând nivele comparabile cu cele din deceniile trecute. Ce se întâmplă?

”Majoritate zăcămintelor au fost abandonate la momente când extracţia nu a depăşit 35% din rezerva iniţială. După oprirea exploatării în zăcăminte au loc fenomene de redistribuire a saturaţiilor sub acţiunea gravitaţiei, temperaturii din zăcământ şi microseismelor care favorizează această redistribuire în paralel cu o reaşezare a stratelor geologice acoperitoare. Astfel, la o eventuală reluare a exploatării se obţin debite apropiate de debitele iniţiale. Totuşi aceste debite ridicate se menţin pentru o perioadă relativ scurtă. Avem o serie de asemenea experimente reuşite şi în  România. Problema redistribuirii saturaţiilor după oprirea exploatării a făcut obiectul unui studiu teoretic iniţiat de subsemnatul şi elaborat împreună cu colegul ing. Gheorghe Ilie, premiat în anul 1998 de către Autoritatea Naţionala pentru Cercetare Ştiintifică”, ne-a spus Doctor Inginer în petrol şi gaze Gheorghe Buliga, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale care a fost demis din funcţie pentru că a refuzat să semneze concesionarea platoului românesc al Mării Negre către firma Sterling, motivând că în acel document statul român se obliga să renunţe la drepturile sale asupra zonei concesionate.

Revenind la tema puţurilor, explicaţia, pe scurt, este că dintr-un zăcământ de ţiţei se pot extrage, prin tehnologiile actuale, 35% din conţinut. Ulterior, petrolul din structurile geologice învecinate acoperă golul rezultat, prin mecanismul vaselor comunicante. Aşa apar ciudăţeniile refacerii zăcămintelor din puţurile abandonate.