De la Daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte foarte veche, păstrată la Budapesta, Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány şi-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Ştiinţe a Ungariei.
Codex Rahonczi contine 448 de file cu dimensiunile 10×12 cm, scrise cu un alfabet necunoscut care utilizeaza peste 150 de semne, unele aflate in uz la timpul scrierii Codexului, altele mult mai vechi. El contine 87 de miniaturi ce ilustreaza informatia depozitata in document.
Hartia pe care a fost scrisa Codexul Rahonczi a fost fabricata pe la 1530-1540 in nordul Italiei (Briquet, Franta).
Documentul se pastreaza la Biblioteca Academiei Ungare la cota A 1. 173/II si a fost descoperit in biblioteca grofului Batthyany Gusztav, daruita in anul 1838 Academiei de Stiinte a Ungariei.
A fost cercetat de mai multi oameni de stiinta din Europa, dar nu a putut fi citit. Julg Bernat (Germania) a precizat ca numarul semnelor utilizate la scrierea Codexului este de 10 ori mai mare decit numarul literelor din alfabetele existente. Fejerpataki Laszlo scria la 1878 ca acest Codex este un fals. Nemeti Kalman a incercat o sistematizare a semnelor folosite in Codex. Preotul misionar Vajda Josef scria despre Codex: „Se gaseste in Arhivele Academiei de Stiinte a Ungariei o carte extrem de secreta – Codexul Rahonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secreta pe care nimeni nu a reusit s-o descifreze pina acum…”. Otto Gyurk (1970) crede ca e vorba de o scriere care utiliza cifre.
Cercetatoare Viorica Enachiuc (Romania) a publicat un volum (Rohonczi Codex, Alcor Edimpex, Bucuresti, 2002, 831 p.) cu „descrierea, transcrierea si traducerea” acestui document enigmatic. Ea sustine ca este vorba de un text scris cu litere daco-vlahe care ne relateaza in latina vulgara evenimente din secolele XI-XII ce au avut loc in statul blak (valah), condus de Vlad si de mitropolitii sai Sova Trasiu, Niles si Timarion.
Cercetătorul indian M. K. Singh susţine că textul este scris cu o variantă regională de Brahmi care poate fi citită. A transliterat primele 24 de pagini pentru a obţine un text în Hindi pe care apoi l-a tradus în maghiară şi l-a publicat în ediţia 2004/6 - 2005/1 a periodicului Turán. În interpretarea sa, codicele se vrea a fi o evanghelie apocrifă.
Având în vedere perioada în care a fost fabricată hârtia pe care este scris codex-ul, nu este logică folosirea celor peste 150 semne folosite la scrierea acestuia, întrucât în acea perioadă deja existau marea majoritate a limbilor cu grafia care este utilizată şi astăzi.
