Peste 5.000 de copii şi neidentificaţi au fost băgaţi în aproximativ 100 de gropi comune în două cimitire, zise ale săracilor şi copiilor, în Pipera şi Frumuşani. Totul s-a petrecut între anii 1997 şi 2000. Pe majoritatea crucilor, acum noi, din berton, nu mai scrie nimic. Arată ca un cimitir-fantomă. Dar ascunde durerea unei mama al cărei copil a fost rătăcit în una din aceste gropi commune, iar acum nu îl mai găseşte. Femeii a făcut plângeri împotriva celor care i-au adus aici copilul şi a primit o amendă penală ca să tacă…
În data de 21.08.2014 la sediul Inspectorului General al Poliţiei a fost depus o plâgere înregistrată la numărul 158778. Prin acest document, Angela Tudorache, asistent medical la un spital din Bucureşti, cerea organelor abilitate să caute trupul copilului ei, decedat în 1997 în Spitalul Municipal şi înhumat, cu ”documente care nu se mai găsesc”, într-una din gropile comune din cimitrul de copii din Pipera. Povestea femeii este halucinantă şi înfiorătoare în acelaşi timp.
”L-am născut pe Gabriel, primul meu copil, în 1997 şi au venit după două zile să-mi spună că a decedat. Am înnebunit de durere. Atunci mi-au pus în faţă un document prin care cedam corpul copilului, pentru a fi înhumat de către nu ştiu cine. Spuneau că, nefiind botezat, îi trebuie o slujbă specială, de care se vor ocupa ei. Am semnat, dar vă spun că în acel moment nu ştiam ce semnez. Apoi am cerut să îmi arate copilul, şi m-au dus la morgă. Gabriel era într-un frigider, tăiat în două, fără organe. I se făcuse autopsia. I-am rugat să mă lase să îl iau şi să mă ocup de el, să fie cusut, îmbrăcat şi pus într-un sicriu. Nu m-au lăsat, mi-au reaminti că am semnat hârtia şi că va fi înhumat, spuneau atunci, de Patriarhie”, ne-a declarat Angela Tudorache.
”M-am judecat cu ei timp de aproape 10 ani”
După un an, în 1998, Angela a mers la Patriarhie să afle unde i-au înhumat copilul. ”Secretarul de acolo mi-a spus uimit că Patriarhia nu se ocupă cu aşa ceva. A pus mâna pe telefon şi a sunat la Spitalul Municipal pentru a cere lămuriri. Abia aşa au catadicsit cei de la spital să îmi spună că băiatul a fos băgat în cimitirul copiilor din Pipera, într-o groapă comună, la poziţia 7. Am mers până acolo plângând. De ce nu mi-au dat copilul să îl înhumez, de ce l-au băgat într-o groapă comună, unde mai sunt 40 de copii?”, şi-a continuat destăinuirea Angela Tudorache.
În cimitir a avut însă supriza să constate că numele Tudorache apare pe tăbliţele a două cruci alăturate, împreună cu numele altor câtorva zeci de copii. În cele două gropi erau aproxiamtiv 100 de micuţi, decedaţi toţi în 1997. Angela a hotărât atunci să ridice două monumente funerare pe numele Gabriel Tudorache, pe ambele locuri în care a găsit plăcuţele, şi să cheme spitalul în instanţă pentru ceea ce i-a făcut.
”Am cerut dosarul copilului meu cu foile de observaţie şi toată documentaţia legată de boală şi deces. M-am judecat cu ei timp de aproape 10 ani şi nu am reuşit să dau de documentele care să ateste cauza decesului băiatului meu şi locul în care este înhumat. Am primit răspunsul că arhivele au fost inundate, de două ori, şi au fost deteriorate irecuperabil. De ce m-au pus, în spital, să semnez acel document că cedez trupul copilului şi cine sunt ei, încă nu mi s-a clarificat? Am mers la IGP şi am depus o plângere pentru a afla unde au ascuns trupul copilului meu, ca să-i pot aprinde o lumânare la căpătâi”, ne-a spus Angela Tudorache printre lacrimi.
Cum este posibil ca în România să existe, după 1990, gropi comune pentru copii, care este povestea lor şi cine i-a băgat acolo?
Între 20 şi 50 de copii bagaţi într-o groapă
Spaţiul despre care vorbim se află în cimitirul parohial Pipera, unde aproxiamtiv 100 de cruci, aliniate perfect, nu au nici un nume pe ele. Este un fel de cimitir-fantomă. Doar pe una din cruci, se găseşte o tablă pe care sunt scrie 37 de nume. În mod straniu, aceste nume nu sunt însoţite şi de prenume:Nanu, Iacob, Ţiriac, Ionescu, Mogoş, Voicu…
În afară de acestă tablă, peste tot numai cruci albe, nescrise, ca nişte fantome, cât vezi cu ochii! Ce să fie acest sinistru?
Putem desluşi această enigma cu ajutorul unor fotografii ale aceleiaşi locaţii, făcute în anul 2007. Pe atunci, crucile erau din lemn şi fiecare avea câte o tablă pe care erau scrise numele decedaţilor însumaţi aici – fără prenume -, câte 30, 40 sau 50 într-o groapă comună. Toţi copii! Da, aici sunt înhumaţi aproximativ 5.000 de copii în 100 de gropi comune.
”Pe această fâşie sunt înhumaţi câteva mii de copii. S-au săpat gropi adânci şi au fost înhumaţi acolo. Chiar eu am ţinut slujbele acestor sărmani aduşi din diferite spitale şi cămine, cei mai mulţi cu vârsta sub un an. Registrele sunt la asociaţia care s-a ocupat de înhumare. Nu avea cine să să se îngrijească de înhumarea creştinescă a acelor copii,… A fost un gest creştinesc”, ne-a spus preotul paroh din Pipera, părintele Mihai Bogdan.
Interesant este faptul că marea majoritate copiilor trecuţi pe răbojul gropilor comune au murit în 1997. Trebuie menţionat că în 1997, conform statisticilor, au murit 5.209 copii în întreaga ţară. Asta ar însemna că 80% dintre ei, cel puţin, au fost aduşi în Pipera.
În Frumuşani există un cimitir asemănător
Asociaţia care s-a ocupat de copiii băgaţi în gropi comune se numeşte Frăţia, iar Pipera nu este singura locaţia unde asociaţia a săvârşit asemenea gesturi „creştineşti”. În Frumuşani, Frăţia a înhumat, tot în anul 1997, aproximativ 250 de neidentificaţi şi de copii în 11 gropi commune. În anul 2002 a avut loc o anchetă a Inspectoratului General al Poliţiei privind gropile comune din Frumuşani. Poliţiştii au luat toate registrele de evidenţă ale asociaţiei Frăţia, şi cele de la Frumuşani şi cele de la Pipera, apoi au propus neînceperea urmăririi penale. Imediat după anchetă toate crucile gropilor commune din Frumuşani au dispărut, transformând locaţia într-un camp cu gropi. Cu această, cazul cimitirelor-fantomă a fost oficial închis!
„Am avut toate dosarele pentru cei duşi acolo, totul este legal. Noi am făcut ceea ce am făcut cu ajutorul Patriarhiei Române, proprietarul terenurilor pe care se află cimitirele, respectiv cu P.S. Teofan (arhiepiscopul Bucureştiului la acea vreme -n.r.). Chiar dânsul ne-a pus în legătură cu Facultatea de Medicină Carol Davila de unde am ridicat 200 de cadavre. Am mai luat şi de la azile, spiatale, case de copii şi alte locuri. Noi considerăm că este creştineşte să aibă un mormânt şi o slujbă de înmormântare fiecare, de aceea am făcut ceea ce am făcut. În Pipera, am primit de un teren pentru a înhuma copiii din spitale, născuţi şi abandonaţi, sau din căminele de copii din Bucureşti sau din ţară. Sigur, nu am avut bani să facem gropi pentru fiecare, am mai băgat şi câte doi sau trei. Dar a avut fiecare cel puţin o pânză în care să fie înfăşurat, dacă nu chiar un sicriu. Efortul financiar este destul de mare, noroc că ne-a ajutat Patriarhia. Aceasta este situaţia şi nu avem nimic de ascuns. În 2002 toate documentele, respectiv aprobările de la Patriarhie şi registrele, au fost ridicate de Inspectoratul General al Poliţiei. De atunci nu mai ştiu nimic”, ne-a declarat Costel Carabelea, şeful asociaţiei Frăţia.
Mai pe şleau, Patriarhia a dat terenurile, iar asociaţia Frăţia a săvârşit gestul creştinesc de a băga câte 50 de copii, cu identitate care nu mai poate fi verificată, în gropi commune. Aproape toţi în 1997. Este cel mai straniu cimitir-fantomă din România.