„Sunt eu, Annabel”, un spectacol de teatru pentru adulţi cu păpuşi în mărime naturală pus în scenă de trupa Lightwave Theatre Company, a avut avanpremiera la acest sfârşit de săptămână la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti.
Înfiinţată în anul 2013, trupa de păpuşari Lightwave Theatre Company aduce în faţa publicului spectacole de teatru cu păpuşi în mărime naturală, iar până acum a reprezentat România la concursuri şi festivaluri din Germania, Turcia, Croaţia sau Marea Britanie.
Cu un text scris de poetul Iulian Tănase, piesa spune povestea unei fetiţe pe nume Annabel. Ajunsă în casa copilăriei, tânăra ajunsă la maturitate îşi descoperă jurnalul pe care l-a ţinut până în adolescenţă şi rememorează o mulţime de amintiri şi întâmplări din trecut, de la momentele magice trăite în copilărie până la certurile părinţilor şi la complicata perioadă a pubertăţii.
„”Sunt eu, Annabel” ne spune o poveste prin care au trecut şi încă trec foarte mulţi copii astăzi. Fiecare dintre cei prezenţi la avanpremieră a fost atins într-un fel de subiectul spectacolului. Chiar şi printre noi, în Lightwave Theatre Company, există astfel de experienţe. Din acest motiv am ales să aducem un subiect social, până la urmă, în lumina reflectoarelor. Chiar dacă părinţii îşi iubesc foarte mult copiii, aceştia suferă dacă familia nu este una dominată de armonie”, a explicat pentru GreatNews Petru Stratulat, unul dintre păpuşarii trupei Lightwave Theatre Company.
Scenariul a fost gândit de Cristina-Andreea Ion, fondatoarea trupei de teatru, iar textul a fost scris de poetul Iulian Tănase.
„A fost greu. Am scris multe paragrafe în hohote de plâns. A fost un fel de eliberare”, a spus scriitorul în seara avanpremierei, şi a completat că redactarea textului a fost o experienţă foarte intensă deoarece şi el are doi copii mici.
Dincolo de ilustrarea unui subiect social, piesa de teatru „Sunt eu, Annabel” este şi o poveste despre trecerea timpului, care îi poartă pe spectatori prin diferite faze ale vieţii, din universul fabulos al copilăriei până la maturitate.
Vocea personajului Timp, cea care narează cea mai mare parte a textului, este cea a actorului Constantin Cotimanis.
„E foarte greu să vorbeşti despre timp. E greu să vorbeşti despre copii, maturitate, bătrâneţe. Dar e şi mai greu să vorbeşti despre toate în atât de puţin timp: 54 de minute. Textul e extrem de profund”, a explicat Constantin Cotimanis cu ocazia avanpremierei.
„Sunt eu, Annabel” a luat naştere de la o idee care s-a cristalizat pe parcursul ultimilor 2 ani, iar păpuşa Annabel copil (există şi o păpuşă pentru Annabel adolescentă) a fost creată de Cristina-Andreea Ion în momentul în care au participat la emisiunea „Die Puppenstars” de la postul RTL din Germania, un show de talente specializat pe arta animaţiei. Aici, Lightwave Theatre Company a reuşit să se califice în finala concursului.
Şi păpuşa Domnul Timp are o istorie foarte interesantă. Jobenul pe care aceasta îl poartă i-a aparţinut lui Mimi Voicu, o prietenă foarte apropiată a celor 4 păpuşari, care a murit în incendiul din Colectiv.
„Uitase jobenul la noi în atelier cu câteva luni înaintea tragediei şi, pentru că a fost fana noastră numărul 1 şi o prietenă atât de dragă, am ales să o includem în spectacol. Atelierul de Fabricaţie şi Reparaţii Grow Fast a acceptat provocarea de a-l modifica pentru a se potrivi cu Domnul Timp”, a explicat Cristina-Andreea.
