Pe 12 septembrie, copiii aveau să înceapă şcoala, plini de emoţii, bucurie, curiozitate sau regrete după vacanţa ce tocmai se încheiase. Petrică Lungeanu, din Brebu, a avut însă o cu totul altă preocupare în această zi. La cei numai 7 ani pe care-i are a fost nevoit să-şi conducă tatăl pe ultimul drum.

O despărţire la care atât el, cât şi cei din familie se aşteptau, după ce în luna iulie aflase verdictul implacabil al medicilor: cancer la ficat. În numai două luni, bărbatul s-a dus. Dar timpul rămas de când a fost anunţat în privinţa bolii l-a folosit pentru resemnare în faţa morţii şi pentru pregătirea copilului pentru acel moment în care el nu mai avea să fie aici, fizic.

Doar sufletul şi-a lăsat să lăcrimeze

Şi, da, ca şi mine, vă întrebaţi şi voi cum poţi să-i vorbeşti cu seninătate propriului tău copil despre moarte, să-l faci să înţeleagă acest prag de trecere şi, în plus, să-i laşi sarcina de a-şi încuraja mama?! Iar la toate aceste întrebări n-am primit răspunsuri, ci o lecţie despre acceptarea vieţii, despre credinţă şi despre puterea de a trece peste toate obstacolele. O lecţie dată de un copil de numai 7 ani, maturizat, poate, mult prea devreme. „Când a aflat că este bolnav, tati mi-a spus că va veni un moment când va pleca la Doamne-Doamne, că trupul îi va fi îngropat şi-i va putrezi, dar sufletul va fi în Cer. Va merge acolo ca să aibă grijă de mamaie, iar eu voi rămâne aici ca să am grijă de mami. Mi-a spus să fiu puternic, să nu plâng şi să n-o las nici pe mama să sufere, s-o ascult şi s-o încurajez. Şi aşa am făcut! N-am plâns deloc, n-am putut, chiar dacă am simţit o durere în interior atunci când a murit, ca şi cum sufletul mi s-a rupt în două, iar o parte s-a dus cu el, iar alta a rămas aici“, ne-a mărturisit cu atâta coerenţă şi seninătate micuţul Petrică.

Tragedia s-a petrecut chiar sub ochii lui şi şi-a dat seama că tatăl lui a plecat pentru totdeauna atunci când i-a pus mâna pe pieptul inert. Şi-a anunţat mama şi a plecat de acasă la bunica sa, iar seara şi-a ales o stea, pe care o caută în fiecare noapte. Pentru el, acea stea este tatăl lui, care-l veghează de acolo de Sus.

Pe Petrică l-a născut la 40 de ani. Recunoaşte că a fost o sarcină neaşteptată şi de care, în primă fază, nu s-a bucurat. Însă soţul ei, care era atunci în vârstă de 60 de ani, n-a lăsat-o să avorteze. I-a spus că acest copil vine ca o binecuvântare şi va fi stâlpul ei la bătrâneţe… „Şi se pare că aşa e. Petrică a fost dependent de taică-su pentru că de la vârsta de un an, de când m-am reîntors la lucru, el a crescut cu soţul meu. Dormeau, mâncau împreună, se jucau, erau nedezlipiţi. Acum, facem totul noi doi. Este un copil minunat, sârguincios, ascultător şi este cel pentru care mă rog zi şi noapte lui Dumnezeu să-mi dea tărie pentru a merge mai departe şi sănătate ca să-l pot creşte“, a completat Nicoleta Lungeanu, mama lui Petrică.

Un lanţ al necazurilor

Şi cum niciun necaz nu vine singur, în aceeaşi zi, Nicoleta şi fiul ei nu-şi duceau pe ultimul drum doar soţul şi tatăl, ci şi pe una dintre bunici. „A fost cumplit…Dacă la bătrână ne aşteptam, la soţul meu totul a fost fulgerător. Este adevărat că nu era nici el foarte tânăr, dar a fost un bărbat zdravăn, sănătos, bun de muncă. Totul până astă-vară când a început să obosească foarte tare, ochii îi erau tulburi şi începuse să slăbească foarte mult. După un diagnostic greşit, în iulie am aflat că are, de fapt, cancer în fază terminală“, ne-a mărturisit Nicoleta Lungeanu.

Tratamentele şi înmormântarea au lăsat-o fără niciun leu. Din această cauză şi-a dus băiatul cu o săptămână mai târziu la şcoală, după ce-a făcut rost de câţiva bani pentru uniformă şi câteva rechizite. Ulterior, datorită câtorva oameni de bine din Grupul „Pentru tine“, Petrică a primit un ghiozdan nou, plin cu rechizite, dar pe care şi le-a împărţit astfel încât să aibă din ele şi anul viitor. Face naveta zi de zi, împreună cu mama lui, la Câmpina, unde este elev la Şcoala Generală „B.P. Hasdeu“, în clasa I. Învaţă bine, dar recunoaşte că-i plac cel mai mult Religia şi Engleza.

Mama lui lucrează la o cizmărie, pe strada M. Kogălniceanu, iar după terminarea orelor, Petrică îi ţine de urât la serviciu, acolo unde-şi face temele, dar şi tot felul de surprize. „Îi fac flori de hârtie pe care scriu că o iubesc. Dar i-am făcut şi lui tati câteva şi i le-am dus la cimitir. Mergem des acolo, timp de 40 de zile, am fost chiar zi de zi şi am tămâiat, iar de Sărbători mergem la biserică. Îmi place şi ştiu că aşa sunt mai aproape de sufletul lui tati“, ne-a spus micuţul, cel în povestirile căruia cuvântul „tată“ este prezent aproape în fiecare frază. Şi nu există dimineaţă în care să plece la şcoală fără să privească tabloul aşezat sub icoană şi să-şi ia rămas-bun de la el. 

Chiar şi în dorinţele pentru Moş Crăciun, Petrică nu şi-a uitat părinţii.  I-ar plăcea să primească un elicopter cu telecomandă, dulciuri, pentru mama lui sănătate multă, iar tatălui său speră să-i aducă linişte acolo Sus, să nu mai aibă durere şi să nu mai păţească nimic rău… Iar după cele îndurate, Petrică merită o oază de bucurie.

Povara Sărbătorilor

Pentru Nicoleta Lungeanu, Sărbătorile vor fi unele grele, împovărate de lipsa soţului, dar şi de cea a banilor. La cizmăria pe care o are (PFA), veniturile anuale se ridică la 3500 de lei, bani din care trebuie să plătească utilităţi, să-şi achiziţioneze materiale şi să se întreţină. „Mai este alocaţia lui Petrică, de 84 de lei, şi urmează să-i vină pensia de urmaş. Nu ştim însă peste cât timp. Sunt zile în care nu am niciun client. Altceva nu ştiu să fac, este meseria mea de 27 de ani. Oamenii îşi cumpără de la second-hand sau încălţăminte ieftină făcută în China. E greu, mai ales acum, iarna, dar sper să trecem şi peste asta“, ne-a spus Nicoleta Lungeanu.

Pot trece şi peste asta mai uşor dacă, împreună, le oferim un strop de ajutor. Le trebuie lemne, alimente greu perisabile necesare atât pentru Sărbători, cât şi pentru pomeni, iar Nicoleta Lungeanu are nevoie şi de clienţi. Cu toţii avem perechi de încălţăminte cu defecte mai mici sau mai mari, cu retuşuri de făcut. Îi putem trece pragul, iar pe lângă cei câţiva lei pe care-i dăm pentru servicii, îi ţinem gândurile ocupate şi grijile departe.

Cei care vor să le aline durerea şi lipsurile, care de Sărbători parcă se resimt mai puternic, o pot face luând legătura cu coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, Cristi Minculescu, fie telefonic la 0726.279.537, fie pe Facebook (pagina grupului de voluntariat este publică).

Text: Liliana Maxim Minculescu

Foto: Cristi Minculescu