Trei altare şi două orgi. Obiectele de cult, existente în biserica fortificată de rit evanghelic din Cisnădie, judeţul Sibiu, sunt, dincolo de bogăţie, mărturia vie a unei istorii mult mai triste, a plecării saşilor ardeleni din România. Biserica a avut, iniţial, un altar şi o orgă. De curând, Consistoriul Evanghelic de la Sibiu a luat decizia de a aduce aici şi celelalte obiecte de cult. Provin din biserici ale saşilor de pe Valea Hârtibaciului, rămase fără enoriaşi, ne spune domnul Bell Ioan, responsabilul care ne întâmpină la biserică.

Domnul Bell are copii, şi are şi nepoţi. Toţi au plecat în Vest, prin anii ‘90. Se mai întorc, de obicei vara, când au loc în toată Transilvania reuniuni ale saşilor plecaţi. Există chiar şi o săptămână dedicată – “Săptămâna Haferland”, sau a Ţării Ovăzului, cuprinzând evenimente culturale ale saşilor care revin, ca să petreacă şi să fie împreună.

Fenomenul migraţiei este general pentru România, dar se vede mult mai bine când priveşti la o comunitate mică, precum cea germană. La momentul său de apogeu, înainte de al doilea Război Mondial, erau în număr de aproape 800.000 de persoane. Acum, mai sunt doar circa 40.000, potrivit datelor furnizate de reprezentanţii Forumului Democrat al Germanilor din România.

Germanii din România au plecat în număr mare după război şi în perioada comunistă. Dar un adevărat exod s-a petrecut şi imediat după Revoluţie. Ca la un semn, au plecat atunci masiv, în Vest, spre o viaţă mai bună, lăsând în urmă case şi biserici şi, câteodată, bătrâni, care “pot muri şi în România”, cum spune cu tristeţe preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, domnul Paul-Jürgen Porr. 

Istoria

Localitatea Cisnădie (Heltau) a fost fondată de colonişti de etnie germană, în secolul XII, aduşi aici de Geza al II-lea pentru a apăra graniţele regatului maghiar de năvălirile cumanilor, pecenegilor şi puţin mai târziu tătaro-mongole. Biserica a fost ridicată în prima parte a secolului al XIII-lea, iniţial în stil romanic, şi fortificată prin supraînălţarea şi dotarea cu metereze a turnului central, precum şi prin construirea a încă două bastioane, a trei centuri de ziduri cu coridoare de apărare, turnuri şi bastioane, şanţuri de apă etc. după un atac al turcilor, petrecut la sfârşitul secolului al XV-lea. Ca peste tot în bisericile fortificate ale saşilor din Transilvania, aici, localnicii depozitau provizii, dar se şi retrăgeau şi luptau când erau atacaţi.

Turnul-clopotniţă, de aproape 60 de metri, avea, pe atunci, un glob aurit în vârf, pe care saşii nu l-au protejat, spunând că “Domnul îl va apăra”. Au reconsiderat această idee după ce a fost trăznit de mai multe ori şi a ars, astfel că în 1795 a fost instalat în biserica din Cisnădie primul paratrăznet din Transilvania, confecţionat din cupru după metoda unui magistru din Hamburg.

În biserica din Cisnădie a existat chiar şi o comoară – o colecţie de vase de cult de aur şi argint, care erau scoase la ocazii speciale şi care, altfel, stăteau ascunse într-o cameră zidită după nişte pereţi din absida sudică. Locul exact unde era adăpostită, după mai multe uşi false, a fost cunoscut de foarte puţini. Când s-a hotărât montarea paratrăznetului, saşii din Cisnădie s-au hotărât să o valorifice, pentru a face rost de banii necesari, după o judecată pragmatică: e o rezervă, deci s-o folosim ca rezervă, acum, când chiar avem nevoie. Au găsit comoara de vase de cult, dar şi una mai mică, formată din monede din metal preţios, aşa că au valorificat-o pe cea din urmă. Comoara de vase de cult a rămas neatinsă şi este acum depozitată în siguranţă în Muzeul Brukenthal din Sibiu, ne povesteşte domnul Bell.  

Bogăţia

Altarele şi a doua orgă, provenite din bisericile de pe Valea Hârtibaciului, nu au fost pur şi simplu depozitate în biserica evanghelică fortificată de la Cisnădie. Sunt integrate frumos în interiorul bisericii şi sunt funcţionale, astfel că la venire am fost întâmpinaţi cu un surprinzător şi impresionant concert de muzică de orgă. Sunt bogăţii care se adaugă celor existente de veacuri în biserica fortificată din Cisnădie, astfel că la faţa locului pot fi văzute altarul cu “Madona din Bruiu” de Veit Stoss, din 1520, un altar din secolul al XVI-lea pictat de Vicentius Cibiensis, porţile altarului vechi în stil baroc, picturi murale datând din vremurile de început ale bisericii, un clopot din 1664 şi o cristelniţă gotică din bronz.

Exact ca şi saşii din Transilvania, obiectele de cult respective sunt în continuare o valoare şi un motiv de mândrie, doar că în altă parte.

În anul european al patrimoniului cultural, Departamentul pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României a organizat, în perioada 16 – 20 iulie 2018, o vizită de studiu sub genericul “Pe urmele saşilor din Transilvania”, în cadrul căreia jurnalişti şi experţi în patrimoniu cultural au fost prezenţi în mai multe biserici fortificate din judeţele Braşov, Mureş şi Sibiu. Aceasta este cea de a cincea etapă a programului “Diversitate şi patrimoniu cultural prin prisma mass media”, organizat sub auspiciile Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), care îşi propune găsirea de răspunsuri comune unor provocări comune celor 14 state din bazinul dunărean, astfel încât Dunărea să devină o importantă arteră de dezvoltare a Europei. Iniţiativa DRI se înscrie în Aria 3–„Cultură, turism şi contacte directe între oameni” a SUERD.