La marele Praznic al Crăciunului, cele mai frumoase tradiţii sunt legate de viaţa de familie. Toate îşi adună seva din mituri străvechi sau din cele creştine, din rodul rugăciunilor adresate Maicii Domnului şi Fiului ei, Iisus Hristos.

În legătură cu Moş Crăciun, în lumea întreagă circulă numeroase legende: unele povestesc cum s-a născut Iisus în ieslea gospodăriei lui Crăciun, alte mărturisesc convertirea lui Crăciun la creştinism.

Pretutindeni Crăciunul este considerat Sărbătoarea Iubirii, a Familiei,este cea mai frumoasă, cea mai caldă şi mai emoţionantă sărbătoare a lumii creştine. Crăciunul este o sărbătoare când uităm de griji, de supărări şi de obositorul cros prin viaţă şi redevenim copii. De Crăciun, savurăm cu toţii poveştile care ne spun despre drumurile lui Moş Crăciun care alergă prin lume cu daruri cu sania trasă de reni

Legende despre Naşterea Pruncului Iisus

Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la naşterea lui Iisus, spune că Maica Domnului a cerut găzduire lui Moş Ajun să nască în gospodăria sa. Fiind prea sărac să primească oaspeţi, Moş Ajun a îndrumat-o pe Maica lui Iisus să mergă la fratele lui mai înstărit, Moş Crăciun. Astfel, spune legenda, Iisus s-a născut în ieslea lui Moş Crăciun.

Într-o altă legendă se povesteşte că Fecioara Maria a urmat sfatul lui Moş Ajun şi s-a dus să nască în casa lui moş Crăciun. Crăciunoaia, care ştia că soţul ei nu-i iubeşte pe creştini a adăpostit-o pe ascuns în grajdul casei şi i-a moşit pruncul. Când a aflat, Crăciun şi-a pedepsit soţia tăindu-i mâinile. Atunci, Fecioara Maria a înfăptuit un miracol şi i le-a lipit la loc. Crăciun şi-a recunoscut greşeala şi s-a bucurat văzând neaşteptata minune. Pentru că soţia lui n-a rămas infirmă, evenimentul trebuia sărbătorit.

Atunci, el a aprins un rug din lemne şi, cu toţii, s-au prins în horă. Legenda urmăreşte transfigurarea sufletească a lui Crăciun, care s-a convertit la creştinism. După acest moment de euforie, Crăciun cel dur şi neînduplecat a devenit un om blând şi generos, dăruindu-i Fecioarei Maria bunătăţi făcute în gospodăria lui: lapte, caş, unt şi smântână. De atunci spune tradiţia, Crăciun a primit de la Maica Domnului o pedeapsă blândă : de-a lungul secolelor, el să vestească Naşterea Mântuitorului şi să ducă daruri copiilor.

Tradiţii de Crăciun

Dumnezeu a orânduit sărbătoarea Crăciunului, pentru ca omul să deguste roadele pământului. Pe lângă acestea, preparatele din porc împodobesc masa de sărbătoare, iar cine nu taie un porc gras, este bine să pregătească pentru masa festivă din ajunul Crăciunului supă şi friptură, preparate dintr-o găină grasă, sacrificată special pentru acest eveniment religios.

În această noapte sfântă, pe masa sărbătorească au prioritate aperitivele preparate din carne de porc, de peşte şi de pasăre, ca simboluri ale vitalităţii, ajutându-i pe gospodari să fie sănătoşi în Noul An. Potrivit tradiţiei, după ce se degustă aceste bucate tradiţionale, mesenii degustă ţuica, tot un simbol al vitalităţii.

În familiile care respectă cultul morţilor, în Bucovina şi în multe localităţi din Argeş, în noaptea de Crăciun se împlineşte o tradiţie: se pun pe masă un pahar cu apă şi un colac, pentru cei răposaţi, care vin la casele lor în noaptea magică de Crăciun. Atunci, când se deschid cerurile, cei plecaţi la viaţa veşnică se bucură că n-au fost uitaţi.

Persoanele care se manifestă violent sau care se răzbună pe semenii lor, în ajunul sărbătorii, vor suferi tot anul de buboaie.

Steaua, un obicei la toţi creştinii

Din ziua de Crăciun şi până la Bobotează, pe 6 ianuarie, copiii merg să colinde cu Steaua la casele prietenilor şi vecinilor creştini. Cu acest prilej, copiii rostesc cele mai îndrăgite cântări religioase care vestesc Naşterea Domnului Iisus Hristos precum: „Steaua sus răsare", „Trei crai de la răsărit", În oraşul Viteem". Potrivit tradiţiei, aceste cântări religioase sunt întâmpinate cu bucurie de gospodarii care-i primesc pe colindători. Şi, de fiecare dată, colindele cu Steaua aduc linişte sufletească şi bucurii în familiile unde se opresc colindătorii cu Steaua.

O serie de amănunte referitoare la Steaua magilor au fost prezentate în Evanghelii şi confirmate de istorie. Totodată şi astronomia le susţine cu argumente. Un lucru este cert, Steaua Magilor a existat cu adevărat.

În anul 1606, astronomul Iochannes Kepler a demonstrat că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.

Un eveniment atât de rar are loc la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Pentru că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii care se efectuează după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare şi, pentru că se apropia amurgul, dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. Astronomul Richard Hennind a reconstruit artificial „drumul stelei magilor" la planetariul din Dusseldorf, în intervalul 1933-1937, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa miilor de vizitatori.

Sărbătoarea Crăciunului are la noi un preambul în data de 20 decembrie, când tradiţia vorbeşte despre ziua de Ignat. Atunci se taie porcul şi se pregătesc diferite preparate specifice sărbătorii de Crăciun. Această tradiţie mai este respectată în mediul rural. .

Împodobirea bradului

Împodobirea bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorita simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de toţi membrii familiei), bucurie şi fericire (pentru că sub el se adună cadourile), magie (pentru că Moş Crăciun vine doar în casele unde există un brad împodobit). Bradul este şi simbolul vieţii, trăiniciei şi sănătăţii (pentru că este mereu verde, chiar şi când afara e zăpada). Se spune că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îl păstrăm de pe vremea romanilor, atunci a apărut tradiţia de a face daruri celor dragi de Crăciun. Apoi, tradiţia a fost preluată de familiile înstărite din toate zonele ocupate de romani.

La început, bradul se împodobea cu dulciuri, cu mere şi cu nuci vopsite. În secolul al XVIII-lea, lumânările au început să fie folosite la împodobirea bradului de Crăciun în Germania. Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele confecţionate sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, adoptate repede ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.

Crăciunul fără cadouri, ar fi ceva de neimaginat. Tradiţia lor datează, la fel, din vremea romanilor. În timp, s-a născut un personaj legendar, Moş Crăciun, cel mai îndrăgit mit al copilăriei, cu nume diferite, în jurul căruia se adună tot felul de poveşti , în funcţie de fiecare ţară.