Marţi dimineaţă a murit epigramistul ploieştean Nelu Quintus, în urma unui stop cardiac, la Spitalul judeţean Ploieşti, unde se afla internat de câteva zile. În memoria sa, ca vechi prieten, reproduc un articol publicat recent în revista ”Oglinda literară”.

Pentru epigramistul Nelu Quintus, viaţa sa e ca o poveste scrisă în poante

Doi fraţi, două caractere diferite, dar acelaşi har moştenit de la tatăl lor: epigrama. Cel mai mare dintre fraţi este născut în 18 martie 1917. Are, deci, aproape 97 de ani. Este încă activ şi foarte cunoscut ca avocat, politician şi scriitor. Se numeşte Mircea Ionescu Quintus, seniorul culturii româneşti.

 Fratele său mai mic, Nelu Quintus, are “doar” 95 de ani şi un destin mai puţin fericit, de ceva vreme având probleme de sănătate, datorită unui accident vascular. Boală care nu-l împiedică să scrie în continuare epigrame, aşa cum face de-o viaţă: peste 5000 la număr! Ele au fost adunate între coperţile a zeci de volume - colective sau personale - multe dintre ele fiind publicate în ziare şi reviste umoristice, centrale şi locale. În 40 de ani i s-au publicat 18 volume personale, ultimele patru scrise după accidentul vascular. Iată câteva titluri: Inspiraţii fără raţii, Autoironii, Quintesenţe, Sport şi zâmbete, Voiajând cu gluma, Pe ultima sută de poante, Scânteieri.  În decursul anilor, epigramistul Nelu Quintus a obţinut numeroase premii la concursuri organizate la Bucureşti, Cluj, Braşov, Brăila, Iaşi, Râmnicu -Vâlcea, Târgu-Jiu, Ploieşti ş.a.

Cum spuneam la început, cei doi fraţi au moştenit harul epigramei de la tatăl lor, Ion Ionescu Quintus, cunoscut avocat, literat şi politician. Familia Quintus a apărut, ca o dinastie, în protipendada românească din vremea Unirii Principatelor Române, având o ascensiune rapidă în viaţa economică, socială şi culturală a ţării. Era o perioadă de cultură, civilizaţie, eleganţă, călătorii în străinătate, amor, salon, cazinou, pension, muzică, teatru… Intr-un cuvânt, o viaţă mondenă, scandaloasă. Tânărul Ion, născut în anul 1875, călca deci pe urmele lui Delavrancea,Take Ionescu, Toma Stelian sau Radu Rosetti - prieten pe care, din prea multă prietenie, l-a deposedat de… soţie. Nimeni alta decât viitoarea mamă a celor doi fii: Mircea şi Nelu.

Epigrama lui Nelu Quntus reprezintă expresia existenţei sale. “Cuvintele lui de duh sunt mânuite cu abilitate şi la timpul potrivit, ele pot descreţi frunţile, pot risipi ceaţa unei vremelnice încordări şi pot ajuta, precum  un pod peste o apă, la traversarea unui moment dificil. El are în vedere perspectiva unei însănătoşiri morale, a unei recuperări şi nu a unei condamnări fără drept de apel. În ciuda aparenţei de glumă şi de joc spiritual, epigrama lui Nelu Quintus serveşte o cauză superioară.”Loviturile” sale îndreptate în direcţia superficialităţii, într-o paletă complexă de ţinte bine cumpănite, aparţin, în fond, unei conştiiţe de moralist”(Victor Sterom, scriitor ploieştean).

Nelu Quintus este membru al cluburilor de epigramişti “Cincinat Pavelescu” Bucureşti şi “Ion Ionescu Quintus” din Ploieşti. Visul său, de “fiu risipitor” al Dinastiei Quintus, este exprimat, cel mai bine, în poante: Cât n-ar părea de crezut /Pentru toţi contemporanii, /Aş lua de la-nceput,/ Epigramele şi…anii.