Acest mare mucenic al lui Hristos, a trăit pe vremea lui Diocleţian, în cetatea Ierusalim şi se numea Neania. După moartea tatălui său, care era creştin drept credincios, a rămas alături de mama sa Teodosia, care era slujitoare de idoli. Copilul fiind foarte isteţ la minte, a învăţat şi a ajuns duce al Alexandriei, cu poruncă să-i pedepsească pe creştini. Pe cale, s-a făcut un mare cutremur de pământ, văzduhul s-a umplut de lumină strălucitoare şi de tunete şi s-a auzit un glas din cer, chemându-l pe nume.
Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal şi glas zicând: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu. Cu semnul acesta, pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea mea va fi cu tine.” De atunci s-a făcut vas ales al lui Dumnezeu, simţind în inima sa o negrăită bucurie duhovnicească. Întors la Schitopolis, a poruncit unui argintar să-i facă o cruce de aur şi de argint, după chipul ce i se arătase.
Când a fost gata, pe ea s-au arătat trei icoane, având scriere evreiască şi anume: Emanuel, iar de o parte şi de alta Mihail şi Gavriil.
După aceea având izbândă mare s-a întors în cetate, iar mama sa, văzând că nu vrea să aducă jertfă idolilor, l-a pârât împăratului că e creştin. Acesta l-a chinuit în multe feluri, dar a fost slobozit prin arătarea Domnului şi numit Procopie în loc de Neania. Surpând idolii, a încurajat la credinţă ostaşii a două căpetenii şi douăsprezece femei, împreună cu mama sa Teodosia.
Ostaşilor li s-au tăiat capetele, pe femei le-au chinuit fără milă, iar Sfântul a fost supus la grele şi nenumărate chinuri, în timpul cărora a săvârşit multe minuni. Neclintit în credinţă, rugându-se fierbinte şi-a plecat cinstitul său cap sub sabie şi s-a suit încununat la cer.
Praznicul lui se săvârşeşte în biserica sa mucenicească ce se află aproape de Helona şi se numeşte Condilion.
