Cuviosul stareţ Gheorghe s-a născut în Săliştea Sibiului, în anul 1730, din părinţi binecredincioşi. Din tinereţe, dorind să slujească Lui Hristos, a căutat adăpost sufletului în mănăstirile Transilvaniei, dar neputând răbda persecuţiile religioase, a trecut Carpaţii în Ţara Românească.
În drum spre muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec, care locuia la Bucureşti. După ce este făcut rasofor şi diacon, pornesc împreună spre Constantinopol şi Sfântul Munte. Acolo, murind dascălul său, ierodiaconul Gheorghe devine mucenic al stareţului Paisie în Schitul Sfântul Ilie din Athos. Aici est călugărit şi hirotonit preot, nevoindu-se timp de zece ani. În anul 1763, vine în Moldova, la mănăstirea Dragomirna, împreună cu stareţul Paisie şi cei şaizeci şi patru de ucenici ai tăi. Petrecând încă doisprezece ani, este preot, duhovnic şi econom peste cei trei sute cincizeci de călugări şi fraţi. Apoi se strămută la Mănăstirea Secu, împreună cu două sute de călugări, dar trăieşte numai doi ani, trăirea duhovnicească ducându-l din nou la schitul Sfântul Ilie din Athos.
În primăvara anului 1781, vine în Moldova şi la reîntoarcere este numit egumen al schitului Cernica, rămas de mulţi ani în părăsire. În mare mâhnire s-a rugat Maicii Domnului şi Sfântului Ierarh Nicolae să-l povăţuiască ce trebuie să facă. Adormind puţin de osteneală, i s-a arătat în vis Sfântul Nicolae şi i-a poruncit, zicând: „Rămâi aici şi îmi curăţeşte lăcaşul meu de fiarele sălbatice”. Din ceasul acela a rămas la Schitul Cernica şi spuneau ucenicii cuviosului că după ce au ajuns pe Ostrov şi s-au închinat în biserică, au văzut în Sfântul Altar un şarpe uriaş. Atunci stareţul însemnându-l cu semnul crucii, i-a zis cu glas blând: „Ganul tatei, până acum ai locuit tu aici, acum să te duci din locul acesta, ca să locuim noi” şi şarpele s-a supus poruncii, ieşind afară din biserică.
Pentru înţelepciunea cu care a condus şi a organizat timp de douăzeci şi cinci de ani mănăstirile Cernica şi Căldăruşani, stareţul Gheorghe este considerat un mare părinte duhovnicesc, iar pentru viaţa sa aleasă, este numărat în rândul cuvioşilor români.
