Acesta era din Palestina şi a trăit între anii 578-649. Iscusit la minte şi aplecat spre învăţătură, s-a îndeletnicit cu cartea, încă din copilărie. La vârsta de 16 ani, renunţă la slava lumească şi suindu-se la muntele Sinai, s-a hotărât să slujească Lui Hristos, vieţuind în mănăstire. Mai târziu, la 19 ani s-a dus într-un loc de sihăstrie, hotărându-se să pună început luptelor sale pentru virtute. Locul acela se numea Tolas şi a petrecut aici patruzeci de ani înflăcărat de iubirea dumnezeiască.
Auzind că este învinuit de unii că-şi pierde vremea în cuvântări deşarte, căutând lauda şi slava lumii, n-a mai vorbit un an întreg niciun cuvânt, osândindu-se singur la tăcere. Înfrânţi de umilinţa Sfântului, învinuitorii l-au rugat cu lacrimi să le ierte nedreapta învinuire şi să nu îngroape talantul înţelepciunii.
Petrecând în neîncetată rugăciune, el s-a învrednicit cu nenumărate vedenii. Pe când se afla în chilia lui şi un ucenic dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, cunoscând acest lucru prin Dunul Sfânt, l-a smuls pe acesta din primejdie, arătându-i-se în somn. Ajungând pe culmea virtuţilor şi conducând vreme îndelungată ca egumen Mănăstirea din Sfântul Munte Sinai, a părăsit viaţa aceasta trecătoare, după ce a alcătuit cartea nemuritoare a dumnezeieştilor suişuri duhovniceşti, care se numeşte Scara.
