Comediană în Antiohia, pe atunci se numea Margareta şi mai înainte de a cunoaşte dreapta credinţă a creştinilor, ducea o viaţă de plăcere şi desfrânare, până într-o zi când Dumnezeu, atingându-i cugetul a făcut-o să-şi schimbe viaţa, să se întoarcă la el.
Adunând patriarhul Antiohiei în cetatea sa, un sobor de mai mulţi episcopi, unul dintre ei, Sfântul Non, a fost rugat să spună poporului cuvântul Lui Dumnezeu. Pe când propovăduia în faţa bisericii, iată că se opreşte la uşă vestita comediană Margareta, înconjurată de un alai de tineri şi de tinere, îmbrăcaţi în veşminte scumpe şi purtând brăţări de aur. Ea era aşa de frumoasă, încât oamenii nu se săturau, privind-o, iar alaiul ei umplea văzduhul de bună mireasmă şi de arome. Episcopii şi-au întors capul de la ea, ca de la un mare păcat şi singur, episcopul Non a privit-o îndelung şi a grăit: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită se va milostivi şi de această femeie, lucrul mâinilor sale”. Atunci Margareta s-a oprit, ascultând cuvântul episcopului, care a continuat, îndreptându-se către cei credincioşi: „Luaţi aminte la femeia aceasta, de la care eu multă învăţătură am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit în camera ei, spălându-se şi îmbrăcându-se cu ales veşmânt şi împodobindu-se la oglindă cu multă grijă, numai ca să arate mai frumoasă decât celelalte femei în faţa oamenilor. Iar noi care dorim din toată inima să fim bine plăcuţi Lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu nu silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei, nici să-l împodobim cu mărgăritarele faptelor bune, ca să se înfăţişeze cu veşmântul cuviincios în faţa Lui Dumnezeu”.
S-a cutremurat Margareta de cuvântul episcopului şi cu ochii plini de lacrimi şi-a schimbat viaţa şi l-a rugat să-i arate calea mântuirii. Pocăindu-se cu adevărat, a primit harul Sfântului Botez şi s-a numit Pelaghia. Împărţindu-şi averea la săraci, s-a retras la o mănăstire, în viaţă curată, iar pe urmă, tăinuindu-se s-a îmbrăcat în haină aspră de păr şi ducându-se la Ierusalim, şi-a zidit o chilie de schivnic pe muntele Măslinilor. Trăind după voia Lui Dumnezeu, viaţa care i-a mai rămas, la trei ani de zile, a răposat cu pace în Domnul.
